Nuri Bilge Ceylan - Kis Uykusu / Winter Sleep

Lasam la o parte premiul 1 cu coronita castigat de „Kis Uykusu / Winter Sleep” acum nici doua luni la Cannes. Lasam la o parte premiile castigate de toate celelelalte (sase) filme prezentate de Nuri Bilge Ceylan de la „Uzak/Distant” incoace, la Cannes in primul rand, apoi aiurea. Retinem doar capacitatea cineastului de a-si fermeca publicul. Majoritatea filmelor sale incep cu un peisaj larg, de obicei batut de vanturi, situat in lumina slaba a serii sau a dupa amiezei iernatice, in care isi face loc progresiv prezenta umana. Camera scruteaza indelung punctul aflat in continua miscare de apropiere (sau de apropriere a panoramei ?) Filmele lui Ceylan adapostesc totdeauna personaje lipsite de carisma. Uneori povestea e atat de transanta incat capata iz de fabula (revezi „Üç maymun/Three monkeys” ). Alteori sunt radiografii ale unori fracturi intime in viata de cuplu („Iklimler/Climates”), alteori scurte tresariri ale spiritului inainte de scufundarea definitiva in monotonia batranetii, singuratatii, melancoliei („Uzak”). Trebuie spus ca Ceylan a experimentat si misterul de tip politist („Bir zamanlar Anadolu'da/Once upon a Time in Anatolia”). Candva, in notele de subsol afectate tocmai lui „Uzak”, asociam acestui complex melancolic al caderii un intreg arsenal de emotii culturale disecat cu finete de un alt mare fin cunoscator al etosului levantin, Orhan Pamuk. Eram atat de mandra de gaselnita mea, incat nu mi-am dat seama ca-i atarnam lui Nuri Bilge Ceylan cateva etichete cu greutate (singuratate, peisaj batut de vanturi, locul in care nu se intampla nimic, prea tarziu) pe care filmele sale anterioare nu au incetat sa le nuanteze.

Anonimul se muta in Bucuresti timp de cateva zile

Anonimul

Am obiceiul de a-mi programa saptamana cinematografica in weekend si pentru saptamana aceasta pe situl NCRR programul se oprea misterios in ziua de luni. Aflati azi dimineata ca de fapt de marti a inceput o retrospectiva a festivalului Anonimul. Am scotocit dupa program si iata ce am gasit:

Marti 23 august a fost programat “Üç maymun/Three monkeys” de Nuri Bilge Ceylan in cadrul Focus-ului special consacrat cineastului si “Podslon/Shelter” in regia lui Dragomir Sholev (Bulgaria), film aflat in competitia de lungmetraj.

Festivalul International de Film Independent Anonimul (8-14 August)

Anonimul

Singurul festival de anvergura din perioada estivala fiind, Festivalul International de Film Independent Anonimul nu poate fi ignorat. Organizatorii au programat ce-a de-a opta editie a acestui festival in acelasi cadru, adica in localitatea Sfantu Gheorghe, in Delta Dunarii in intervalul 8-14 august. Cei interesati pot urmari in aceasta perioada trei competitii diferite care privesc lungmetrajul de fictiune, scurtmetrajul de fictiune si cel de animatie.

Iata mai jos cateva scurte informatii despre cele 7 filme de lungmetraj, deja premiate la festivaluri precum cele de la Rotterdam, Berlin sau Venetia si selectionate de catre Ludmila Cvikova in competitia pentru trofeul Anonimul. Lucru important, premiul este acordat pe baza voturilor exprimate de public, tagline-ul  afisat anul acesta fiind “Un festival pe nisip cu un singur VIP - Publicul”.

De m-as putea clona...

Blogul acesta a prins iz de parasit de cand n-am mai trecut pe aici. N-am putut tine pasul cu echipa PR a Animest la cate comunicate de presa au fost lansate in ultima luna intru buna mediatizare a acestui festival. Am lasat balta proiectiile de cinema din aceasta perioada, caci am instituit stare de urgenta pentru salva de traduceri care trebuiau facute.

Vestea cea buna este ca ieri seara Anim’est a inceput. Cu aplauze, mici discursuri si promisiunea unei a 5-a editii, cea mai mare si mai bogata dintre toate, cu peste 470 de scurt metraje de vazut si peste 30 de lung metraje de asemenea de vazut si daca se poate de recenzat.

Vestea cea rea este ca ma simt obligata in cele ce urmeaza sa dau seama de celalte patru festivaluri mai mari sau mai mici care au avut excelenta idee de a se programa in paralel cu Animest-ul. De unde si dorinta mea apriga de a ma clona pentru a vedea tot ce este de vazut in aceasta (mult) prea incarcata perioada de proiectii.

"Uzak" ( Departe ) - de Nuri Bilge Ceylan

Sursa: NBCfilms

Tarkovski, Ozu, Jarmush, Kiarostami, Antonioni, Bela Tarr si Tsai Ming-liang sint cineastii citati ca tot atitea posibile puncte de referinta sau de comparatie in ceea ce priveste “Uzak” (Departe), premiul juriului la Cannes in 2003. Povestea este simpla, unii au vazut aici o transpunere foarte moderna a fabulei cu “soarecele de la tara si soarecele de la oras“ in care Yusuf-cel-de-la-tara invadeaza apartamentul lui Mahmut, stabilit deja de ani buni in Istanbul, divortat fara copii si cu o slujba care uneori ii face greata. Yusuf crede ca poate gasi in portul Istanbulului gaina cu oua de aur, mai ales daca se angajeaza pe un vas - la urma urmei, si lui ii plac calatoriile. Cautatul slujbei este un pretext, Yusuf prefera sa caste gura in port, sa o fileze pe donsoara de alaturi cind iese in oras, sa priveasca de foarte aproape femeile singure si vitrinele cu nimicuri, sa asculte povestile marinarilor intr-o spelunca afumata. In paralel, Mahmut prefera fotoliul din fata televizorului asezonat din cind in cind cu cite-o caseta porno, mesele luate in singuratate in vreun mic restaurant, plimbarile matinale si lunga contemplare a vapoarelor care vin si pleaca departe.