Nici pana in ziua
de azi nu prea stiu cum sa-mi definesc mie insami apetitul pentru filmele de
categoria Z, chestiile alea care au nevoie de vreo 20 de ani de gestatie prin
arhivele cinematecilor si cinema-urilor de arta pentru a reveni in forta pe
ecrane cu eticheta “atentie produse cult” (vezi “Machete” care ruleaza la noi
inca prin cinematografe, ori “Grindhouse-ul” tarantinesc). Ia sa ne gandim la ”Plan 9 From Outer Space”, la westernul spaghetti sau a thrillerul giallo, la
seriile de Mothra ori Gujira in variante mecanizate, la Russ Meyer& comp. De
la inceputul cinematografului si pana acum, seria Z evolueaza in paralel cu
filmul de arta, blockbusterul sau pelicula experimentala, ca un soi de
doppelganger in care se reflecta, in variante (uneori voit) strambate mode,
gusturi, apetituri, pofte, variante comerciale, optiuni estetice si limitari
tehnice ale unei epoci.
