BFF - "Broke Sky / Secretul" de Thomas Callaway

IFC Films

Demonic Toys", "Friday 13th Part VII", "Assault of the Killer Bimbos", "Project:Metalbeast", "Skeletons", "Mil Mascaras vs.the Aztec Mummy", "Buried alive" sint citeva dintre titlurile la care Thomas L. Callaway a lucrat mai intii pe post de cameraman, apoi ocupindu-se de efecte speciale, uneori de montaj si de cele mai multe ori asigurind  rolul de director de imagine. Cum vine o zi in care mai fiecare director de imagine cu ambitii isi pune foarte serios problema de a face un film, acelasi morb l-a facut pe Callaway sa-si vinda casa, si sa accepte orice alt job in industria cinematografului pentru a duce pina la capat “Broke Sky”. Filmul acesta ar trebui sa deruleze pe generic sute de “special thanks to”, fiind rodul unui efort colectiv : familia, prietenii, locuitorii din imprejurimile orasului Waco, Texas, cei patru producatori si trei muzicieni care au lucrat la soundtrack, scenariul semnat de nu mai putin de patru nume, sunetul foarte ingrijit, distributia foarte potrivita etc. Detaliile celor trei ani de lucru la “Broke Sky”, cu filmari in timpul verilor si mai ales atunci cind T. Callaway facea rost de bani, le puteti afla de pe situl filmului.

Jurnal de TIFF - 1.06 - "Inca o poveste de dragoste" sau Love bites (de Ole Bornedal)

Sursa: JustAnotherLoveStory.com

"Inca o poveste de dragoste", film danez din 2007 semnat de Ole Bornedal (actor, realizator, scenarist si director de teatru) este un thriller fair play. Daca m-as fi luat dupa mini avancronica din AperiTIFF semnata de Miruna Vasilescu, as fi fugit mincind pamintul; articolasul vorbeste despre criza virstei de mijloc bat-o vina si bineinteles lipsa de comunicare intre oameni, fetisul criticilor de cinema de la Antonioni incoace. Citez:

"planul vizual este separat de cel auditiv: auzim ce se intimpla in capul lui Jonas, vedem ce i se intimpla in realitate lui Jonas. Rezultatul: o viziune bruta asupra lipsei de comunicare intre oameni."

Daca voi intelegeti ceva, sa-mi spuneti si mie.

Zwartboek - Black Book (Lista neagra) de Paul Verhoeven

Motto: “In this movie, everything has a shade of grey” Paul Verhoeven

Sincera sa fiu, nu ma asteptam ca ultimul film al lui Paul Verhoeven, “Zwartboek” aka “Black Book” sa-mi cada cu tronc intr-un mod atit de transant. Am iesit din sala de cinema si am incercat sa ii gasesc vreun defect, vreun detaliu deranjant, vreo lungime inutila, vreo tusa de sentimentalism deplasat, aiurea, nimic ! Asadar coup de foudre pentru imagine, coup de foudre pentru jocul actorilor, coup de foudre pentru scenariul foarte bine conceput, coup de foudre pentru eleganta regiei si mai ales coup de foudre pentru Paul Verhoeven care reuseste sa impace abilitatea hollywoodiana de a crea entertainment pornind de la subiecte foarte serioase, cu spiritul mai nuantat-subversiv si mai liber al cinematografului european. Marturisesc, perioada olandeza a lui Paul Verhoeven (Soldaat van Oranje, Turkish Delight, Spetters) mi-este necunoscuta, cu cea americana (RoboCop, Total Recall mai ales, Starship Troopers,  Basic Instinct, Hollow Man) este altceva. Stiu, s-a discutat foarte mult pe teme ca: Verhoeven inseamna scenele trash, recuperarea gustului pentru filmele de serie B, Verhoeven este obsedatul ala care nu se sfieste sa apara la filmari in tunica nazista si care nu ezita sa ia in deridere propriile-i gusturi bizare, care este mereu too much. Verhoeven este lipsa de masura, deriziunea devenita cinism si lipsa falselor inhibitii care ii face pe unii spectatori americani sa se intrebe de ce atita sex (?) in ultimul sau film. In acest moment, in mintea mea Verhoeven este agatat undeva intre Fritz Lang (pentru afinitatile elective si credintele sale profunde in ceea ce priveste natura umana), Michael Haneke (un alt mare visceral obsedat de perversiunea cu care raul si violenta se insinueaza in si intre oameni) si Howard Hawks (pentru polifonismul si capacitatea de a crea entertainment in sensul cel mai clasic al cinematografului american).