TIFF 2013 Ziua 4: "Shokuzai/Penance" de Kiyoshi Kurosawa

4 ore si jumatare, un antract, un final si patru episoade, niscai sumbre origini televiziuale, acesta este in rezumat “Shokuzai / Penance”, ultimul film al lui Kiyoshi Kurosawa. O chestie greoaie, aproape elefantesca, cu multe personaje, legaturi alambicate intre prezent si trecut, salturi in timp gen “15 ani mai tarziu”. Suntem zic eu foarte departe de "Charisma" si "Bright Future" pe de o parte, de "Pulse" pe de alta parte, adica departe de frisonul fantastic si de misterul cu accente scary pe care cineastul le-a cultivat ceva vreme. Nici "Tokyo Sonata", pasul urmator, cel mai consensual si mai lizibil din cariera lui Kiyoshi Kurosawa nu-i foarte aproape. Pur si simplu nu inteleg de unde si pana unde aceasta tentativa de aterizare in telenovela de mistere. Care tentativa sfarseste printr-un crash memorabil in final.

"Perfect Blue" de Satoshi Kon

Intilnirea mea cinematografica cu Satoshi Kon a inceput cu sfirsitul: am vazut mai intii "Paprika", "Millenium Actress" si "Tokyo Godfathers" facind astfel cale intoarsa catre inceputuri. "Perfect Blue" este primul anime de lung metraj semnat in 1998 de unul dintre cei mai inteligenti facatori de filme de animatie din Japonia de azi. Satoshi Kon se pretinde plictisit de subiectele abordate de anime care este cam sufocata de fetite mutante aflate la virsta adolescentei si de mostenitori ai lui "mecha" Gundam. Satoshi Kon se considera intristat de constringerile unui gen care conditioneaza finantarea pentru un nou anime de existenta in primul plan a unui personaj care musai sa fie fata tinara, frumoasa si, optional, neajutorata. Tot el se dovedeste interesat de povestile ciudate aflate la limita dintre SF si introspectia psi in care realitatea interioara este atit de complexa incit da pe dinafara si bruiaza rutina de zi cu zi.

Personajele lui sint intotdeauna cumva pierdute intr-o lume bintuita de fantomele inconstientului, de cosmaruri demente ("Paprika"), viziuni criminale ("Perfect Blue") sau agresiuni hipnotizante ("Paranoia Agent"). Sub aceste impulsuri, trecutul si prezentul se defragmenteaza ("Millenium Actress") incit  nu este de mirare ca bogatia interioara a viselor, sperantelor, proiectelor si amintirilor manipuleaza realitatea neutra (episodul "Magnetic Rose" din "Memories" nasit de Ôtomo). Satoshi Kon reuseste sa impleteasca toata aceasta fascinatie pentru mindfuck stories cu implicatii filozofice serioase cu talentul aparte pentru desen nascut, evident, din zona manga.