Primul lungmetraj este probabil cel mai personal si mai autobiografic produs al unui regizor de cinema. Toate ambitiile, credintele despre lume si viata, amintirile din copilarie, prietenii buni si cele mai bune running jokes sunt incluse de buna voie sau inconstient in acesta. Referintele cinematografice dragi cineastului si ambitiile sale ideologice, apriori-urile sale estetice se regasesc de asemenea in acest prim film. Acesta functioneaza ca un jurnal, un comprimat al inteligentei, sensibilitatii si energiei regizorului pe care spectatorul este liber sa-l lectureze pe indelete sau sa-i acorde doar bila alba/bila neagra, de cele mai multe ori lumea intra la astfel de proiectii fara sa fi vazut proiectele anterioare ale debutantului. Primul lungmetraj este deci un pariu interesant pe care-l joc constant atunci cand la TIFF imi selectez, cam la nimereala, cateva filme de competitie in agenda cu “musaidevazut”.
Anul acesta nu am facut cunostinta cu multe lungmetraje de debut la festival. Retrospectiva TIFF de la Bucuresti, de obicei foarte saraca in reprogramari cu filmele din competitie, mi-a permis insa sa ma revansez in ceea ce-l priveste pe “Ship of Theseus” debutul lui Anand Gandhi. Cum nu ma intereseaza bilele albe sau negre, prefer s-o iau pe indelete, scopul fiind sa fac cunostinta cu filmul si mai ales cu debutantul.
