Nu, nu am uitat sa
anunt festivalul
EXPIFF (Festivalul filmului Experimental) aflat la prima
editie bucuresteana, numai ca prinsa literalmente cu usa intre
Dakino, Expiff,
minifestivalul irlandez,
cineclubul de miercuri, cinemateca in weekend si
documentarul de luni, am cam lasat balta blogul. Si cu asta lista filmelor
vazute dar necomentate s-a lungit si mai mult.
EXPIFF merita insa o
postare aparte, in primul rand pentru ca dezvolt sentimente aproape materne
fata de festivaluri aflate la inceput de drum; imi place sa simt balbele
organizarii, sa vad trailere care miros de la o posta a improvizatie ori
voluntari nestruniti corespunzator si alergand incolo si incoace fara nici un
sens. Imi plac inceputurile de drum cand inca se mai vad insailarile,
improvizarile in regim de urgenta. In al doilea rand e interesanta decizia
organizatorilor de a organiza proiectii “pentru un public inteligent” dupa
spusele lor si in acelasi timp de a lasa toate proiectiile libere. Rezultatul?
Un haos aproape voios in foaierul de la cinema Scala, unde se intra/iesea in si
din sala ca la turci. Proiectiile de weekend au devenit dificil de urmarit din
cauza marelui numar de curiosi interesati nu atat de cinema cat de posibilitatea
de a se incalzi pe de-a moaca si de-a viermui pe intuneric.
