Daca e marti, e Wim Wenders

Cinema.de

NCRR propune saptamana aceasta un nou episod din calatoria anuala prin filmografia lui Wim Wenders. Cum in 5 iulie pica prima zi de marti din luna, NCRR programeaza la ora 19:00 “Der Stand der Dinge/The State of Things” (1982) un film foarte autobiographic despre starea lucrurilor in colaborarea de la momentul acela dintre Wim Wenders (care filma “Hammett”) si Coppola (care ii producea filmul).

Jurnal de TIFF - Ziua 4 (3)

"Les secrets / Secrete ingropate" de Raja Amari

Cel de-al doilea lungmetraj al regizoarei tunisiene Raja Amari, aparut la 8 ani dupa debutul in 2002 cu “Satin rouge”, isi propune sa fie un soi de thriller feminin combinat cu o buna doza de drama psihologica. Sfarsitul trebuie sa aduca la suprafata intr-o maniera exploziva secretele ingropate ale unei familii traind la marginea societatii. Actiunea are loc undeva la tara, intr-o superba casa abandonata de nepotii fostilor proprietari in care trei femei ocupa pe sest fostele cartiere ale slujitorilor si traiesc de pe azi pe maine aproape in subteran. Situatia este voit alambicata de catre scenariul care nu doreste sa puna prea mare pret pe veridicitate sau explicatii de orice fel or fi ele, preferand misterul. Echilibrul fragil in care isi duc viata de pe azi pe maine Rhadia, foarte tanara Aicha si mama lor este rupt dintr-o data de aparitia lui Ali, nepotul fostilor proprietari care se instaleaza aici impreuna cu prietena sa Selma. Aceasta devine foarte repede obiectul adoratiei invazive a Aichei si tinta urii oarbe pe care i-o poarta Rhadia.

Legea singelui lui James Gray - de la “Little Odessa” la “We Own the Night”

Flixster

Citiva ani buni separa cele doua filme ale lui James Gray, unul este filmul sau de debut din 1994, cistigator al premiului criticii la festivalul de la Deauville si al Leului de Argint la Venetia (ex aequo cu “Heavenly Creatures“ al lui Peter Jackson), iar celalalt, al treilea opus al autorului dupa “The Yards” din 2000, prezentat in premiera la Cannes 2007. Cu trei filme in aproape 15 ani, James Gray poate fi socotit un regizor minimalist, poate prea putin bankable pentru a atrage proiecte de mari dimensiuni, cu toate ca se bucura de aprecierea si admiratia unor realizatori precum Claude Chabrol sau Roman Polanski. Nemultumit de calitatea scenariilor care i se ofera, Gray isi fasoneaza singur povestile si personajele, asa incit nu este de mirare ca putem regasi aceleasi teme si motive in cele trei filme concepute pina acum. 

Flixster

Nu este vorba de o repetitie, ci de o redare mereu altfel si intrucitva familiara a aceleiasi lumi, si “Little Odessa” si “The Yards“ si “We Own the Night” pornesc de la aceleasi premize: mediul familial al descendentilor emigrantilor rusi evrei sositi in America in anii 30, cartierele lor mizere si oarecum inchise in care diferenta dintre generatii este enorma si generatoare de conflicte dostoievskiene. Si totusi, lucrurile nu sint ceea ce par a fi in filmele lui James Gray: nu violenta personajelor legate mai mult sau mai putin de activitatile mafiei evreilor rusi care opera in zona Brighton Beach si nici conflictele dintre mafioti si politisti sint importante, ci mai degraba ceea ce mentine coerenta acestui mediu dezradacinat si claustral, adica legea si singele. Violenta, impuscaturile si rarele secvente de actiune au mai degraba rolul de a masca adevaratele conflicte pe care le propun scenariile lui Gray; nu este de mirare ca acestea au fost ulterior judecate pornind de la premize complet gresite, ca fiind palide copii ale unor filme de actiune deja cunoscute carora li s-a adaugat pentru condimentare o oarecare ambianta exotica (vezi cronica lui Roger Ebert la “Little Odessa”).