Se afișează postările cu eticheta Yoshishige. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Yoshishige. Afișați toate postările

sâmbătă, 18 iunie 2011

Gala filmului japonez (24-30 iunie 2011)

Ambasada Japoniei


In fiecare an imi face placere sa anunt “Gala filmului japonez”, chiar daca in ultimul timp aceasta manifestare culturala s-a restrans (acum doi ani si mai bine, festivalul varatic era agrementat de o contraparte tomnatica numita “zilele filmului japonez”, astfel incat departamentul cultural al Ambasadei Japoniei marca puncte consecutive si la categoria filme clasice si la cea legata de productiile  japoneze cele mai recente). Dar sa nu ma plang, am salutat si voi saluta mereu efortul organizatorilor (Ambasada Japoniei, Fundatia Japonia, Cinemateca Romana prin Arhiva Nationala de Filme) de a proiecta timp de cateva zile filme care nu vor iesi niciodata in salile de cinema.

Editia de anul acesta a festivalului se desfasoara intre 24 si 30 iunie 2011 si propune o selectie de sapte filme. Locatia este ca de obicei sala de proiectii a Cinematecii din strada Eforie, iar intrarea este tot ca de obicei libera.

duminică, 10 februarie 2008

Femei in oglinda (Kagami no onnatachi) - de Kiju Yoshida


In 2002, cind “Femei in oglinda” a fost prezentat la Cannes, s-a afirmat ca ultimul film al lui Kiju Yoshida nu are nimic nou sau extraordinar de spus despre o tragedie despre care unii dintre cei mai mari regizori ai Japoniei au vorbit deschis de acum ceva timp - este vorba printre altii de Shohei Imamura (“Black Rain”) si Akira Kurosawa (“I Live in Fear: Recordon a Living Being”, “Rhapsody in August”). S-a mai afirmat de asemenea ca Yoshida amesteca amintirea bombei de la Hiroshima intr-o poveste contemporana cu iz de thriller psihologic care de fapt ar merge bine mersi si fara includerea acestui subiect dureros si cumva lasat la o parte din istoria Japoniei. As zice ca cei care afirma asta nu prea au inteles filmul lui Yoshida si nici mesajul acestuia. La urma urmei, despre istorie, despre trauma bombei atomice se poate povesti nu numai in mod ultrarealist, asa ca in “Black Rain”. Yoshida a ales o cale mai intimista de a vorbi despre istorie si despre influentele ei asupra prezentului, perspectiva aceasta nu-mi pare deloc mecanicista si rigida.

Wikipedia