Documentarul animat e pe val

Festivalul de film de la La Rochelle propune anul acesta un program special  destinat « documentarului animat ».

Filmele incluse in program sunt cat se poate de diverse in tehnicile de realizare folosite, in gradul de « veridicitate/transpunere a unui fapt din realitatea imediata », in durata ori in ceea ce-si propun ele (educativ sau nu, evocand un fapt istoric, narand parcursul unui personaj mai mult sau mai putin anonim, autobiografic si curativ, daca ma gandesc la filmele semnate de Signe Baumane si de Rithy Panh). Mai este apoi si animatia, care inghite stop motion cu figuri din plastilina sau din lut, papusi, colaje animate si eternul desen, fragmente de animatie numerica si insertii de pelicula de arhiva.

Filme de weekend cu (super) eroi: “Muntele magic” (Anca Damian) si “WhoAmI” (Baran Bo Odar)

Nu reusisem sa vad “The Magic Mountain/ Muntele magic”, programat la deschiderea Anim’est de anul acesta, asa ca am profitat de iesirea filmului in sali. O comparatie cu “Crulic” (2011) poate sa fie facuta, in sensul in care Anca Damian a ales acelasi tip de poveste, de tip documentar a carei realizare se face in varianta animata. “Muntele” este al doilea episod al trilogiei dedicate eroismului “adevarat”, fara superputeri si fara super monstri.

Anim’est 2015 - Trecem la lucruri serioase - competitia internationala de scurtmetraj (4)

Iata filmele mele preferate din calupul patru al competitiei, probabil cel mai “dens” la capitolul nivel de competitie.

"Ernie Biscuit" (2015) de Adam Elliot

Il asteptam de multisor, tare-as fi vrut sa-l traduc asa cum am facut-o cu “Mary and Max" (2009) si cu "Harvey Krumpet" (2003), dar n-a fost sa fie asa.

"Ernie…" este construit dupa acelasi tipic tare drag cineastului Adam Elliot : un condensat de saga din plastilina realizat in stop motion cu un narator care sa organizeze materialul narativ si sa faca pauze semnificative. Povestea trebuie sa fie presarata de semne, mesaje, titluri, tag-uri, mesaje non verbale cu impact dulce-amarui. Personajul trebuie sa fie un singuratic-neinteles, sa intre in categoria "handicapat", sa fie marginalizat, sa aiba un nume ciudat, sa practice o meserie si mai ciudata. In cazul de fata, Ernie este surd, este parizian si taxidermist. In plus, povestea lui este spusa in alb-negru. 

Cateva cuvinte despre competitia studenteasca (1)

Inca un “obiectiv” pe care mi-am impus sa-l bifez anul acesta la Animest : sa vad toate cele trei calupuri din competitia studenteasca. Asta pentru ca, nu de multe ori, la editiile trecute, a trebuit sa recunosc ca unele dintre cele mai placute surprize s-au datorat filmelelor studentesti. Concepute cu mijloace modeste, prezentandu-se ca zone de debut absolut in cariera, acestea sunt uneori mai inventive / mai ambitioase / mai pasionate decat filmele din competitia “mare”. M-am conformat ca atare :

Lure - Wunna Winter, Linda Luitz

O glumita presarata cu multe detalii simpatice, probabil obtinute cu multa truda, povestea insa este atat de uzata de repetate folosiri studentesti incat nu-ti arde nici macar sa surazi.

Trailer aici.

Anim’est 2015 - Trecem la lucruri serioase - Competitia internationala de scurtmetraj (3)

Cateva cuvinte despre foarte frumosul “Sirenashow” (2015) regizat de Yann Goodfaith si produs de “Sacrebleu”. Un film foarte dens, foarte atent la detalii, foarte colorat . Finalul merge bine cu coldwave-ul “Trisomie 21”. Povestea in sine (atractia fatala si devoranta pentru un scop care se dovedeste in cele in urma deceptionant) se declina constant in lumea scurtmetrajului in “n “ variante din cauza potentialului narativ, dar impachetarea in 3D a acestei calatorii nefericite si detururile acesteia cu aer de ”Leaving Las Vegas” sunt surprinzatoare.

Imagine din Sirenashow - Yann Goodfaith

Mai jos,un interviu oferit de cineast la Annecy anul acesta:

Anim’est 2015 - Trecem la lucruri serioase - competitia internationala de scurtmetraj (2)

Calupul 2 de competitie scurtmetraje mi s-a parut mai echilibrat, probabil am gasit afinitati cu mai multe dintre filmuletele vazute din care, din lipsa de timp, voi cita numai cateva.

Intrigata am fost de rezultatul experimentului "Ghost Cell" (2015) de Antoine Delacharlery (Autour de minuit) care vede Parisul ingropat intr-un sistem de venule si miniartere, axoni si dendrite. Pitchul care insoteste filmul vorbeste de "balada onirica" cu aspect de "film stiintific, documentar". Aceasta insiruire de scanuri in 3D in alb-negru transforma organicul si anorganicul intr-o materie unica, fibroasa. Viziunea este cu atat mai stranie cu cat se apropie de oameni, strazi, rame de metrou, fatade.

Anim’est 2015 - Trecem la lucruri serioase - competitia internationala de scurtmetraj (1)

Imi programez sa vad in intregime cele 5 calupuri de competitie internationala si pana acum iata care sunt preferatele mele :

A fost odata, nu prea demult, un urs singuratic, care-și fabrica noptile povestea pe care o va spune a doua zi, public, prin intermediul unei diaporame mecanice. Este povestea unei pierderi care pare de nereparat si pe care ursul o recreeaza noaptea atunci cand reface traseul mecanic al personajelor sale.

“Historia de un Oso/Bear Story”(2014) de Gabriel Osorio (Punkrobot) este un scurt metraj foarte ingrijit care pare ca foloseste o gama diversa de procedee de animatie (teatrul de umbre, papusi/marionete samd). De fapt nu este deloc asa:

Animest 2015 - Battledream Chronicle

Reusesc peformanta de a ma elibera de corvezi pe durata unuia dintre festivalurile mele preferate, pierd insa primele doua zile din ratiuni de restante la traduceri. Ca in fiecare an, carantina de traducator de filme se sfarseste dupa ce incepe festivalul, asa incep si eu incet-incet sa vad cate ceva.

Prima surpriza placuta este dragutul de "Battledream Chronicle", un surprinzator one man show al lui Alain Bidard, care face toata munca de scenarist, regizor, editor, compozitor samd, ba chiar si vocile feminine pentru unele dintre personajele sale, totul pentru "primul film de animatie martinichez".

BIEFF - Competitie 4

La ora la care scriu, nu mai este un secret faptul ca “Tse/Out” (2010), in regia cineastului Roee Rosen a fost considerat de juriul festivalului ca fiind cel mai bun film din competitie. “Out” sau “ce ar putea avea in comun BDSM-ul, Yisrael Beiteinu, Esenin si practicile exorciste”. M-a cucerit completudinea sa si felul in care pelicula stie sa se joace cu asteptarile culturale ale spectatorului. Lentul inceput-expozitie prezinta doua interviuri incrucisate pe tema “delicata” si deja destul de batuta a practicilor BDSM la genul exclusiv feminin. Perspectiva vireaza scurt atunci cand dominatoarea Yana orienteaza discutia spre exorcism si spre “onestitatea” politica a ministrului de externe Avigdor Lieberman.

Ecouri Anim’est 2011 - Competitie 5

Despre animatie se scrie putin, iar despre scurtmetrajele de animatie mai nimeni nu aminteste. Internetul pastreaza ici-colo doar urme ale selectiilor acestora in festivaluri si cateva ecouri pe bloguri cinefile. Cum cantitatea de energie care se cere cheltuita de realizatori pentru facerea acestor filmulete este imensa, mi-am promis ca anul acesta sa scriu si sa adun informatii despre toate filmele din categoria “competitie scurtmetraj” de la Anim’est. Iata-ma ajunsa si la ultimul calup de scurtmetraje.

 

Schlaf / Sleep (Elvetia, 2010) in regia lui Claudius Gentinetta si Frank Braun are la baza o frumoasa animatie in alb si negru cu o banda sonora cel putin curioasa (“pure snoring sound included” se poate citi pe generic si “the best record of three nights non stop snoring“, multumiri sound designerului Peter Bräker) care tese paralele intre somn si navigatie, intre sforait si mugetul sirenelor navale, intre apa neagra a cosmarului si naufragii gigantice. Ritmul este totul in acest film care incepe cu un suier abia audibil, o adiere sau o respiratie linistita careia i se asociaza o linie unduita dar continua. Acumularile grafice populeaza spatiul mereu intunecat cu barci de salvare, vapoare cu nenumarate hublouri prin care se itesc capete omenesti cu ochii inchisi si mai ales “n” hornuri care rezoneaza la unison in ecou cand sforaiala isi atinge apogeul.

  

Ce este Kinofest si ce vrea el (28-30 octombrie 2011)

Kinofest

 

Se afla la a 5a editie. Inca din 2007 isi propunea sa fie “primul si cel mai mare festival de film digital din Romania”, se defineste ca “proiect independent, al carui scop este de a promova realizatori de film tineri, artisti si operele lor – film, muzica, arte vizuale”, propune in numai trei zile de activitate o competitie internationala de scurtmetraje cu trei sectiuni si trei jurii diferite (Animatie, Fictiune, Micromovie). Asta ca sa nu vorbim de programele speciale si complementare. Personajul principal in toate cele de mai sus ar trebui sa fie “filmul independent si productiile digitale”, desi festivalul include si alte tipuri de evenimente menite sa acopere cultura “new media”, in special muzica si arta  (celei din urma anul acesta i se rezerva o galerie virtuala deja calcata de oaspeti).

Ecouri Anim’est 2011 – Competitie 3

Sunt la moda se pare scurtmetrajele animate muzicale, iar unul dintre ele este The Monster of Nix (Olanda/Franta/Belgia, 2011) in regia lui Rosto. De dimensiunile unui aproape mediu metraj, filmul reia intr-un stil feeric macabru plotul din ”Never Ending Story” in care monstruos nu este ceea ce pare a fi si nici pericolul nu vine de unde te astepti la inceput cel putin.

Nu intentionez sa comentez calitatea efectelor speciale (mie mi s-au parut exagerat de artificiale, altii insa au apreciat capetele supra dimensionate si chiar si plutirea personajelor parca rupte de fundal mai ales in scenele de actiune) ci calitatea de muzical pe care filmul si-o aroga. “The Monster” este o poveste cantata, nu un muzical. Desi muzica este pretutindeni aproape, ea nu participa cu aproape nimic la construirea dramatica a povestii, ci coloreaza doar secventele cele mai intense.

Anim’est 2011 la final - De unde se afla cine ce a castigat

Juriile si-au facut treaba de jurii, iar sambata seara au fost anuntate filmele castigatoare ale competitiilor Anim’est de anul acesta:

Anim'est ziua 9: Impotriva animatiei lenifiante si emoliente

Cam acesta ar fi raspunsul pe care l-as da unei donsoare care se sufoca de indignare pe-aici pe internet, oripilata fiind de uraciunea, descompunerea, morbiditatea filmelor selectate in competitia de scurtmetraj. Habar n-am daca donsoara cu pricina a vazut toate cele cinci calupuri de competitie scurtmetraj, comentariul ei tuna si fulgera doar in legatura cu unul singur, cert este ca sunt oameni pe care seara de seara i-a incercat curiozitatea in ceea ce priveste proiectiile programate. Niste “amatori” cica. O fi luat probabil dumneaei de bun rozul de pe afisele festivalului si bonomia mascotei festivalului, o fi gandit probabil animatia precum spectatoarea care soptea acum cateva zile in spatele meu cuiva la telefon “au inceput desenele, draga”.

Ma simt deci intr-un fel obligata sa-mi ofer si eu feedback-ul de spectator al editiei de anul acesta:

Anim'est 2011 Teaser Competitie Lungmetraje si Mozaic

Competitie Lungmetraje

Mozaic

Cate ceva despre competitia de lungmetraj Anim'est 2011

Animest.ro

Spectatorul-pasionat-de-Anim’est isi rezerva un loc aparte in agenda de festival pentru competitia de lungmetraj: pasiuni mai stabile se nasc in jurul unui numar mai mic de filme care sunt  considerate mai consistente decat scurtmetrajele din competitia de vizavi (si ele in numar de 54). In plus, cu lungmetrajele iti poti exersa abilitatile premonitorii (eu una nu am fost niciodata in faza cu juriile la capitolul lungmetraj), intr-un an stiu ca s-a improvizat chiar o mica bursa de pariuri cu cote si tot tacamul. Sa treci prin filmele din competitie este o placere, in primul rand datorita abilitatii organizatorului de a propune o multime de stiluri diferite.

M-am gandit sa pun deja la dispozitia spectatorului-pasionat-de-Anim’est cateva informatii privitoare la concursul (destul de strans se pare) de anul acesta.

Primele informatii despre Anim’est 2011

Suntem in mijlocul verii si iata ca apar primele vesti despre editia aceasta a festivalului Anim’est. Pe mine ma ia cu fiori deja, este o certitudine verificata an de an ca de Anim’est este frig si/sau ploua, motiv in plus sa intri in sala/salile de cinema. Se stie deci deja ca anul acesta, Festivalul International de Film de Animatie Anim’est se desfasoara in perioada 7-16 octombrie, iar salile in care se vor desfasura proiectiile sunt cele de la cinematografele Patria si Union, precum si la sala ArCuB.

Animatie austriaca la Muzeul BD

MuzeulBD

Iata ce anunt gasesc eu pe situl dedicat muzeului benzii desenate (multumesc pentru informatie bannerului de pe fatada ICR) care transforma MNAC intr-un soi de Matrioska  expozitionala cu staif : “incepand cu acestă sambata, 9 iulie, in fiecare sambata a lunii iulie de la ora 17.00 la 18.00 avem proiectii de scurt metraje austriece”. Ni se promit deci 8 bucati de filmulete semnate de cineasti si animatori austrieci, mai precis 43 de minute per proiectie cu urmatoarele:

Daca e 4 iulie, NexT propune scurtmetraje americane

ICR

Cand? Luni, 4 iulie ora ora 18:30

Unde? NexT isi asteapta spectatorii la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru nr. 38) care organizeaza aceasta proiectie. Accesul este liber in limita locurilor disponibile.

Buna idee, sa inlocuiesti gratarul de 4 iulie cu un program de scurtmetraje americane, cel putin asa s-a gandit societatea NexT sa sarbatoreasca Ziua independentei Statelor Unite. Este vorba de o selectie interesanta de scurtmetraje semnate de cineasti si artisti americani sau europeni care isi desfasoara activitatea in Statele Unite.

Iata cate ceva despre program:

BJFF: Doi biografi indragostiti - Andrei Hrjanovski si Joann Sfar

A Room and a Half - Sursa: BJFF

Gainsbourg - Sursa: BJFF

Spectatorul fidel nu are cum sa nu fi remarcat aceasta evidenta, BJFF a inclus in program doua productii similare (si, o, cat de diferite) din gama biografiilor cinematografice fictionale. O fi la moda, conchide el, sa iei un artist ca muza (poet intr-un caz, muzician cu veleitati de desenator si de poet in celalalt) si sa-ti lasi imaginatia sa graviteze in jurul lui, soi de eranta sentimentala auto asumata. Rezultatul este, si intr-un caz si in celalatlt, un produs 100% fictional, un soi de biografie distorsionata de lentila caleidoscopica a cinema-ului. Cele doua pelicule adora sa se costumeze in “n” genuri si subgenuri cinematografice. Intra in joc tehnici ale filmului de animatie, secvente care tin de genul basmului feeric sau de comedia muzicala, tentative cartoonesti, alegorii ori bufonerii. Flashback-ul folosit din belsug are amploarea lui “a fost odata”. Sunt incluse mixaje ale imaginilor de arhiva adevarate cu false imagini de arhiva. Exista momente lirice, cantate sau declamate avand probabil ca scop reconstruirea voit fictionala si nostalgica a unei lumi care cu siguranta nu mai este.