 |
| Sursa: situl filmului |
Subiectul si felul in care a fost el tratat aici risca sa condamne acest film la un numar redus de programari in salile de cinema cu un numar si mai redus de spectatori; rezistenta armata in munti in perioada 1949-1957 este azi pentru majoritatea un subiect relativ lipsit de interes. Istoric vorbind suntem inca prea aproape sau deja prea indepartati pentru a accepta in mintea noastra de spectatori un individ precum Ion Gavrila-Ogoranu ca pe un erou de cinema. Mi-e si frica sa ma gandesc la ecourile pe care un astfel de subiect de film le poate naste in afara tarii.
Pe mine personal filmul lui Constantin Popescu m-a atins. Nu am trait perioada aceea de comunism incrancenat, nu-mi pot stapani insa o reactie epidermica in contact cu referintele istorice inca proaspete in memoria mea afectiva. Tot hipersensibilitatea aceasta ma face probabil sa percep inca si mai acut tonalitatile nefiresti ale dialogului pe care il gasesc in proportie de 80% contrafacut si nefiresc. Iau de exemplu tirada isterica a tortionarului sibian pe care indoielile metafizice il chinuie atat de tare incat se trezeste aproape urlandu-si admiratia pentru cei capabili sa creada in ceva fie si sub tortura. Salvele de injuraturi ale bietului Razvan Ionescu au plasticitatea si poezia culegerilor de “bube, mucegaiuri si noroi”.
