TIFF 2013 Ziua 2: "Laurence Anyways"

Este unul dintre cineastii pentru care am atentii constante. L-am descoperit tot cu ocazia unui TIFF cand a trebuit sa traduc “J’ai tué ma mère”. A fost deci dragoste la prima vedere pentru dialogul nebun cu scaparari electrice si descarcari instantanee, scenariul era doar un soi de cusca Faraday menita sa protejeze spectatorul de scanteile generate constant de cea mai frumoasa relatie fuzional-distructiva dintre mama si fiu vazuta la cinema in ultimii ani.

Nu pun in balanta statutul lui de copil minune intr-ale actoriei si regiei de film de care se bucura in acest moment Xavier Dolan. Ceea ce conteaza pentru mine este impresia aceea de vitalism in flux continuu, de lejeritate kitsch, de parfumuri artificiale, putin cam acidulate dar in final destul de persistente pentru a-ti da impresia ca, cel putin pe parcursul proiectiei, te ridici nu mai mult de 2 cm de la sol. Dialogul are intotdeauna vana, savoare, montajul are emfaza, iar scenariul pleaca mereu de la constructe incongrue si, in fond, foarte serioase cum aveam sa descopar in “Les amours imaginaires”. Ploua cu culori tari, cu o scenografie foarte tonica, cu un gust foarte cautat in materie de costume si decoruri. Pe scurt, Xavier Dolan stie ce face, sau cel putin lasa aceasta impresie in fiecare dintre filmele sale.

TIFF 2011: “Les amours imaginaires” de Xavier Dolan

Acum un an, programul TIFF includea primul film al realizatorului canadian Xavier Dolan, “J’ai tué ma mère”, una dintre surprizele Quinzaine des Réalisateurs 2009 a festivalului de la Cannes unde a fost dealtfel recompensat cu trei premii. Mi-a revenit mie sarcina de a-l traduce si tin minte cat m-am invartit in jurul liniilor de dialog pentru a intelege mixul acela de violenta si afectare, destul de enervant. A fost nevoie sa vad filmul, sa las la o parte varianta in engleza, foarte seaca si sa refac traducerea pornind direct de la franceza canadiana pentru a-mi da seama ca de fapt “J’ai tué ma mère” nu este deloc o pelicula de neglijat.

Am asteptat cu rabdare ca voiajul efectuat de noul film al lui Dolan, “Les amours imaginaires“ sa faca o oprire si pe la noi. L-am vazut deci la editia primavaratica a unui festival cinema francofon, l-am regasit programat de catre TIFF in sectiunea nou nouta “Wasted Youth”. Ma simt vinovata ca pana acum n-am suflat niciun cuvant despre cele doua pelicule semnate de un cineast foarte tanar cu totul aparte, asa ca incerc sa-mi linistesc constiinta.