Scriu randurile
acestea in urma programului special Alex Budovsky organizat in cadrul Animest. Ceea
ce stiam pana acum despre el: interes special pentru Clerkenwell - London
exclusive in alb-negru, explozii de pasari, ceasuri cu cuc, apetit pentru ceainice
si pentru versurile absurde din cantecele lui Stephen Coates. Anul trecut,
vazandu-i “The Royal Nightmare” tot la Animest l-am banuit de adanci reflectii
asupra istoriei, puterii, revolutiei si timpului care trece, nebunul, regele si
calaul fiind personajele sale principale. Ii mai stiam si doza aparte de umor
(vezi genericele sale de final) si legaturile cu gasca animatorilor
independenti din New York (zic gasca nu pentru ca filmele lor ar avea un aer de
familie, o consensualitate duioasa, ci pentru ca sunt atat de putini care sa se
tina pe propriile picioare).
Se afișează postările cu eticheta new york. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta new york. Afișați toate postările
luni, 11 octombrie 2010
joi, 24 iulie 2008
"Cassandra’s Dream / Visul Casandrei" de Woody Allen
 |
| Wikipedia |
“Can funnyman Woody
make another goody?” si “Why 'Cassandra's
Dream' is turning out to be Woody's nightmare" sint doar doua din
titlurile articolelor aparute acum aproape un an, ocazionate de proiectia
filmului “Cassandra’s Dream” la Mostra in septembrie
2007. Primul este un amestec de filmografie esentializata si de birfele legate
de viata personala a lui “funny Woody”, cineast revendicat cu fermitate de New
York-ul care se recunoaste in cele mai bune filme ale sale. Al doilea povesteste
destul de amanuntit conferinta de presa de la Venetia
la care, de indata ce Woody Allen a deschis gura, s-au auzit risete in sala,
chiar daca ceea ce zicea omul ("I
have always wanted to be a tragic writer - a writer of tragic material”) nu
era deloc comic. Ambele articole au promulgat ironic moartea artistica a
cineastului veteran, pe motiv ca omul se repeta si ca dezerteaza din mediul new
yorkez in beneficiul Londrei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)