M-am tinut de programul de festival schitat in prealabil, asa ca am de gand sa adun in acele ce urmeaza cateva note de subsol despre cele trei lungmetraje si un mediumetraj vazute din oferta de productii selectionate in focusul Grecia de anul acesta. Surpriza a fost una foarte placuta.
Incep cu lungmetrajul de debut “Boy Eating the Bird’s Food” (2012) de Ectoras Lygizos, o descriptie a decadentei fizice si mentale cauzata de subnutritie in care prezumtiile sociale (criza sociala adanca prin care trece Grecia de ceva timp incoace, somajul in randul celor foarte tineri etc etc) sunt cumva lasate la subsol. Important este aici raspunsul personajului la o situatie de criza prelungita care reduce individul la lenta disolutie. Ce ramane din om cand acesta este obligat sa se preteze la cele mai sinistre expediente pentru a supravietui? Ce ramane din abilitatile sale artistice (o voce de contratenor invaluitoare in acest caz), din nazuintele sale sentimentale, din compasiunea pentru celalalt, din grija pentru animalul de companie, din amintiri si nostalgii familiale atunci cand eroul este privat de necesitatile elementare ale existentei?
