Cine se gandea anul trecut, vazandu-l pe batranelul afabil cu par alb prezent mai mereu in sala la proiectiile Anim’est, ca tocmai s-a ciocnit cu “
tubulatura intestinala a animatiei”? Este o interpretare personala a spuselor lui Chris Robinson, director artistic la Ottawa International Animation Festival, unde “
Goodbye Mr Christie” a incasat premiul pentru lungmetraj (“
If Disney is animation’s heart, then British animator Phil Mulloy is its bowels”). Citatul cu pricina reflecta perfect satira grotesca si extra cinica pe care
Phil Mulloy, batranelul cu maniere elegante despre care vorbeam, o cultiva incoace in animatie, mizand pe bruschetea cu care filmele sale scuipa adevaruri deloc agreabile in fata publicului, mizand de asemenea pe agresivitatea desenului minimalist care exploateaza violenta, sexul, ipocrizia sociala ca subiecte preferate de discutie. Cineastul insusi o numeste
extreme animation este grotesca, adesea pornografica, anti-comerciala si hidoasa, parca facuta din resturi si rebuturi.
