Anim’est 2011 - Competitia 4

Regizorul Veljko Popović, prezent anul acesta in competitie cu Dove sei amor mio (Croatia, 2011), este o prezenta tare intriganta in lumea animatiei. De la “She Who Measures” (2008), animatie abstracta si grea pe tema libertatii personale la “My Way” (2010) care m-a luat prin surprindere anul trecut (ma asteptam ca Popović si implicit studioul Bonobo sa vina tot cu o mostra de animatie cu subtext filozofico-politic), drumul este imens. Iar “Dove sei amore mio” este un al treilea exemplu de narativitate si animatie diferite de productiile anterioare.

Anim'est 2011 - Ziua 4: Competitie 2

Continui cu calupul numarul 2 al competitiei; si acesta este foarte echilibrat, dupa cum poate ati avut deja ocazia sa vedeti la fata locului:

L'inventeur - Autour de Minuit

L’inventeur / The Inventor (Franta, 2010) este rodul unei colaborari intre ilustratorul Jean-François Martin si 7 studenti Supinfocom Arles care semneaza si regia acestui scurtmetraj (Gary Fouchy, Jeremy Guerrieri, Paul Jaulmes, Nicolas Leroy, Leslie Martin, Maud Sertour, Alexandre Toufaili). Universul grafic este fidel cartii, “L’inventeur”, povestea descurcaretului domn Félix, iar filmul o prezinta in varianta 3D.

Anim’est 2011- Ziua 4: Competitie 1

Prezenta fiind la primele doua calupuri de competitie scurtmetraj (26 de filmulete programate unul dupa altul in seara de luni 10 octombrie) a trebuit sa ii dau dreptate organizatorului care vorbea de proba de echilibristica pe care trebuie sa o dea juriul alcatuit din Anna Solanas, Gerlando Infuso si Shane Acker. Competitia se anunta destul de variata si de echilibrata in fond. Iata feelingul meu in ceea ce priveste filmuletele vazute aseara la sala ArCub in primul calup al competitiei:

A única vez / Once Only (Portugalia, 2010) in regia lui Nuno Amorim (formatie de arhitect, bogata experienta in graphic design si in scurtmetraj) este un superb desen pe hartie explorand toate gamele de brunuri si ocruri posibile, paleta care se asorteaza cu textul enigmatic care pana la urma vorbeste despre separare, minciuna, distante si pierderi ireparabile. ”A unica vez” este genul acela de film-sentiment bine dozat, concentrandu-se pe descrierea unei stari corelate cu poveste abia schitata, in care morfismele delicate ale desenului sunt personajul principal.

Animais

Jurnal de TIFF ziua 7 (2) : "Kóngavegur / King’s Road"- de Valdis Oskarsdóttir

Ca si “Eldfjall/Volcano” despre care vorbeam ceva mai devreme, “Kóngavegur/King’s Road” tot din Islanda vine, insa cu greu se pot gasi doua filme mai diferite ca acestea doua. Pe cat de tacut este unul pe atat de guraliv este celalalt. “Kóngavegur” mi-a amintit instantaneu de TIFF-ul de acum doi ani, cand descopeream pentru prima data filonul filmelor nordice cu tenta comic-pitoresca, cu ocazia proiectiei “Skrapp út/Back Soon” de Solveig Anspach. 

Sursa: IcelandicMusic

Jurnal de TIFF ziua 7 (1) : "Eldfjall / Volcano" de Runar Runarsson

Imi place sa cred ca “Eldfjall /Volcano” de Rúnar Rúnarsson este unul dintre cele mai frumoase filme din competitie, n-as sti insa sa spun cu claritate de ce. Deja subiectul este relativ batut de literatura si cinematografie (reconcilierea intre generatii, intre tatii muncitori si incapabili sa comunice si copiii castigati cu timpul de partea tandretei materne, perspectiva eutanasiei din perspectiva unei drame domestice in care moartea poate aduce singura usurare, un sfarsit de capitol amoros trist, dar cu adieri de adanca tandrete). O poveste cu parinti, copii si nepoti pe un fundal neasteptat: filmul debuteaza cu imagini de arhiva ale evacuarilor localnicilor cauzate de eruptiile vulcanice. O poveste despre dezradacinare vazuta ca o maladie mai degraba psihologica si despre simptomele ei secundare, o poveste despre micile catastrofe ale vietii de zi cu zi atunci cand, precum eroul principal, Hannes, esti obligat sa iesi la pensie, sa renunti la hobby-ul pescuitului marin, sa simti cum copiii nu te mai accepta.

Jurnal de TIFF ziua 3 (1): "The Untitled Kartik Krishnan Project" de Srinivas Sunderrajan

Cu o durata de 75 de minute, filmat timp de 30 de zile  in HDV partial in alb negru, partial in culori, “The Untitled Kartik Krishnan Project” este genul de film mai mult decat indie care poate sa-si manance de viu regizorul. Srinivas Sunderrajan este un exemplu viu si concludent, el marturiseste ca in perioada filmarilor au existat mai multe twist-uri decat poate gasi spectatorul in filmul in sine, ca echipa de filmare a fost alcatuita din cativa prieteni veniti sa ajute pe gratis, ca filmarile au fost facute pe furis pentru ca inchirierea locatiilor era totusi mai scumpa totusi decat bacsisurile, ca programarea filmarilor insasi era imposibila pentru ca “actorii” trebuie sa-si castige painea si cate si mai cate. Sfarsitul filmului, adica lunga discutie dintre adevaratul Srinivas si Vijeh Rajan, scenaristul sau este un twist de maestru pentru a termina totusi proiectul care se intindea deja pe un an si ameninta sa ramana neterminat.

Sursa: Wikipedia

Jurnal de TIFF - 6.06 - "Ma Salama Jamil / Jamil, mergi in pace" de Omar Shargawi

Trust Nordisk

“Ma salama Jamil" (Danemarca, 2008) este primul film al lui Omar Shargawi, actor de felul sau, provenit dintr-o familie mixta danezo-palestiniana. Cel mai singeros film din competitie este realizat in exclusivitate cu actori avind origini in lumea araba, povestea este bazata pe antagonismul religios si ura distrugatoare care ii fac pe siiti si pe suniti sa se casapeasca intre ei oriunde s-ar afla. Probabil ca actiunea se petrece in Danemarca (o singura secventa o poate dovedi oarecum) sau oriunde aiurea in Europa, numai ca ea priveste exclusiv microcosmul comunitatii musulmane cu cartierele, magazinele, cafenelele si mai ales afacerile ei mai degraba dubioase (inclin sa cred ca Jamil, care traia din "bani murdari", era dealer de droguri).