Même reconnue comme fanfaronnade et mensonge, la propagande n’en agit pas moins, pourvu qu’on ait le front de la propager sans état d’âme.
Victor Klemperer, LIT, la langue du IIIe Reich
Cele mai sinistre
povesti cu fantome nu ies din imaginatia scriitorilor, ci din culisele
realitatii asa cum este ea consemnata adesea de istorie. Ceea ce ar trebui sa
socheze este faptul ca gradina istoriei se lasa excavata cu dificultate, iar a
vorbi despre adevarul istoric cu majuscula este de cele mai multe ori o
activitate ce tine de domeniul interpretarii. Imi aduc aminte de unul dintre martorii lui Yves Teuland care povesteste despre refuzul intregii lumi
(inclusiv a deportatilor si familiilor lor) de a accepta oroarea Holocaustului,
cei care se incapatanau sa marturiseasca fiind inchisi in spitale psihiatrice.
Cam asa sta treaba si
cu “A Film Unfinished”, povestea
cu final neasteptat al unei pelicule de propaganda din anii 40. A fost deci
odata un film comandat de nazisti care a scapat teafar de distrugere, conservat
fiind in arhivele Germaniei de Est. Cele cateva role de pelicula adapostesc
secvente cotidiene filmate in ghetoul din Varsovia: strazile gem de lume, de
cersetori scheletici si dame mai bine imbracate, de copii cu ochii stinsi de
foame si de banchete animate in restaurante elegante, de locuinte comune, de
apartamente elegante, de macelarii si bai publice, de fete anonime, siluete
strambe sau fine pozand jenate unele alaturi de celelalte, diformitati
staruitor fixate de aparatul de filmat. Ciudata putere are acesta din urma, de
vreme ce ani de-a randuri aceste imagini au fost luate de bune ca reale
descrieri ale ghetoului. ”A Film
Unfinished” povesteste descoperirea acum vreo 10 ani si mai bine a 30 de minute
suplimentare de pelicula care dovedesc fara tagada caracterul contrafacut al filmarilor
si orchestreaza amploarea manipularii.
