A fost Expiff – partea a treia si ultima

Se pare ca scurtmetrajele din ultimul calup vazut de mine, cel de sambata seara adica, au fost cele mai “cu mot”. Zic asta pentru ca nu putine dintre ele au fost nominalizate in palmares. In faza in care se gaseste noul nostru festival, “palmares” este un cuvant cam umflat, hai sa-i zicem atunci dialog intre recomandarile celor mai interesante festivaluri considerate experimentale (din acest punct de vedere eu una voi vota mereu cu Rotterdam).

“Wunderkammer” (2009), creatia lui Andrea Pallaoro este o pura mostra de ceea ce as putea numi cinema gotic, amestec de realism crunt cu inflorituri imagistice splendide. E ca si cand autorul ar fi vrut sa faca game in jurul ideii de codependenta afectiva, sa brodeze elegii si nelinisti pe tema relatiei dintre mama si fiu. Ce a rezultat? O lume aparte, exclusiv interioara (nu-mi amintesc sa fi vazut ferestre in acest film), putin claustrofobica pentru ca spatiul este plin pana la refuz de mobile de tot soiul, pasari vii si impaiate, colivii si tot felul de obiecte pe jumatate inecate in umbra. Camera doreste un spatiu ingust si plin, asa incat filmeaza de exemplu bucataria si baia din niste unghiuri imposibile. Aici se vorbeste despre “interioritate exclusiva” (un fel de paradox face ca imobilitatea neviului sa emfatizeze conditia viului). Imaginea mi-a luat glasul, primplanurile fiului aduc cu pictura olandeza. La fel, interioarele probabil voit picturale, naturi moarte, claustrale in care intr-adevar viata straluceste intr-un fel de halo absent.

EXPIFF – Partea a doua

Expiff la spartul targului a dat cam asa ceva.

Nu stiu daca premiile conteaza foarte mult pentru acest eveniment care doreste printre altele sa imblanzeasca reputatia criptica a cinematografului de autor, eu m-am bucurat ca am avut cat de cat ocazia sa vad cele mai interesante filmulete din buchet.

Continui cu aprecierile personale legate de un nou calup:

Expiff - Festivalul de film experimental – a fost editia princeps (I)

Nu, nu am uitat sa anunt festivalul EXPIFF (Festivalul filmului Experimental) aflat la prima editie bucuresteana, numai ca prinsa literalmente cu usa intre Dakino, Expiff, minifestivalul irlandez, cineclubul de miercuri, cinemateca in weekend si documentarul de luni, am cam lasat balta blogul. Si cu asta lista filmelor vazute dar necomentate s-a lungit si mai mult.

EXPIFF merita insa o postare aparte, in primul rand pentru ca dezvolt sentimente aproape materne fata de festivaluri aflate la inceput de drum; imi place sa simt balbele organizarii, sa vad trailere care miros de la o posta a improvizatie ori voluntari nestruniti corespunzator si alergand incolo si incoace fara nici un sens. Imi plac inceputurile de drum cand inca se mai vad insailarile, improvizarile in regim de urgenta. In al doilea rand e interesanta decizia organizatorilor de a organiza proiectii “pentru un public inteligent” dupa spusele lor si in acelasi timp de a lasa toate proiectiile libere. Rezultatul? Un haos aproape voios in foaierul de la cinema Scala, unde se intra/iesea in si din sala ca la turci. Proiectiile de weekend au devenit dificil de urmarit din cauza marelui numar de curiosi interesati nu atat de cinema cat de posibilitatea de a se incalzi pe de-a moaca si de-a viermui pe intuneric.