Ecouri Anim’est 2011 - Competitie 5

Despre animatie se scrie putin, iar despre scurtmetrajele de animatie mai nimeni nu aminteste. Internetul pastreaza ici-colo doar urme ale selectiilor acestora in festivaluri si cateva ecouri pe bloguri cinefile. Cum cantitatea de energie care se cere cheltuita de realizatori pentru facerea acestor filmulete este imensa, mi-am promis ca anul acesta sa scriu si sa adun informatii despre toate filmele din categoria “competitie scurtmetraj” de la Anim’est. Iata-ma ajunsa si la ultimul calup de scurtmetraje.

 

Schlaf / Sleep (Elvetia, 2010) in regia lui Claudius Gentinetta si Frank Braun are la baza o frumoasa animatie in alb si negru cu o banda sonora cel putin curioasa (“pure snoring sound included” se poate citi pe generic si “the best record of three nights non stop snoring“, multumiri sound designerului Peter Bräker) care tese paralele intre somn si navigatie, intre sforait si mugetul sirenelor navale, intre apa neagra a cosmarului si naufragii gigantice. Ritmul este totul in acest film care incepe cu un suier abia audibil, o adiere sau o respiratie linistita careia i se asociaza o linie unduita dar continua. Acumularile grafice populeaza spatiul mereu intunecat cu barci de salvare, vapoare cu nenumarate hublouri prin care se itesc capete omenesti cu ochii inchisi si mai ales “n” hornuri care rezoneaza la unison in ecou cand sforaiala isi atinge apogeul.

  

Ecouri Anim’est 2011 – Competitie 3

Sunt la moda se pare scurtmetrajele animate muzicale, iar unul dintre ele este The Monster of Nix (Olanda/Franta/Belgia, 2011) in regia lui Rosto. De dimensiunile unui aproape mediu metraj, filmul reia intr-un stil feeric macabru plotul din ”Never Ending Story” in care monstruos nu este ceea ce pare a fi si nici pericolul nu vine de unde te astepti la inceput cel putin.

Nu intentionez sa comentez calitatea efectelor speciale (mie mi s-au parut exagerat de artificiale, altii insa au apreciat capetele supra dimensionate si chiar si plutirea personajelor parca rupte de fundal mai ales in scenele de actiune) ci calitatea de muzical pe care filmul si-o aroga. “The Monster” este o poveste cantata, nu un muzical. Desi muzica este pretutindeni aproape, ea nu participa cu aproape nimic la construirea dramatica a povestii, ci coloreaza doar secventele cele mai intense.

Anim’est 2011 la final - De unde se afla cine ce a castigat

Juriile si-au facut treaba de jurii, iar sambata seara au fost anuntate filmele castigatoare ale competitiilor Anim’est de anul acesta:

Anim’est 2011 - Scurte consideratii pe tema competitiei de scurtmetraje studentesti

Nu am reusit sa parcurg decat trei din cele patru calupuri de scurtmetraje studentesti aflate in competitie anul acesta, mi-a fost insa suficient sa-mi gasesc cateva repere pe care am intentia sa le detaliez in cele ce urmeaza. Continui sa cred si sa spun ca e mare pacat ca la proiectiile destinate competitiei studentesti de cele mai multe ori in sala se afla doar cei cativa invitati cu filme selectionate in competitie si unul sau doi curiosi: competitia rezerva cel putin o surpriza placuta pe proiectie.

Ishihara (The Fox is Black)

Ishihara de Yoav Brill (Israel 2010, Bezalel Academy of Arts and Design) m-a surprins in mod placut, atat textul din off cat si animatia abstracta inspirata din plansele Ishihara stiu sa se combine inteligent pentru a vorbi despre “diferenta”. Intr-un interviu acordat de Yoav Brill se vorbeste despre ideea de la care a pornit filmul: initial cineastul-grafician a dorit sa faca o paralela intre daltonism (Brill este el insusi diagnosticat ca suferind de discrompatopsie) si homosexualitate, doua “cai” foarte similare de a fi “diferit”. In varianta finala a filmului “diferenta” este emfatizata ca “transparenta” (vezi incidentul privitor la culoarea tavilor folosite la cantina scolara, sau cel legat de culesul macilor, de culoarea marii, ori experienta singularitatii cand, cu ocazia celebrarii Yom Hazikaron, eroul este singurul care nu poarta haine albe).

Anim'est ziua 9: Impotriva animatiei lenifiante si emoliente

Cam acesta ar fi raspunsul pe care l-as da unei donsoare care se sufoca de indignare pe-aici pe internet, oripilata fiind de uraciunea, descompunerea, morbiditatea filmelor selectate in competitia de scurtmetraj. Habar n-am daca donsoara cu pricina a vazut toate cele cinci calupuri de competitie scurtmetraj, comentariul ei tuna si fulgera doar in legatura cu unul singur, cert este ca sunt oameni pe care seara de seara i-a incercat curiozitatea in ceea ce priveste proiectiile programate. Niste “amatori” cica. O fi luat probabil dumneaei de bun rozul de pe afisele festivalului si bonomia mascotei festivalului, o fi gandit probabil animatia precum spectatoarea care soptea acum cateva zile in spatele meu cuiva la telefon “au inceput desenele, draga”.

Ma simt deci intr-un fel obligata sa-mi ofer si eu feedback-ul de spectator al editiei de anul acesta:

Anim’est 2011 - Competitia 4

Regizorul Veljko Popović, prezent anul acesta in competitie cu Dove sei amor mio (Croatia, 2011), este o prezenta tare intriganta in lumea animatiei. De la “She Who Measures” (2008), animatie abstracta si grea pe tema libertatii personale la “My Way” (2010) care m-a luat prin surprindere anul trecut (ma asteptam ca Popović si implicit studioul Bonobo sa vina tot cu o mostra de animatie cu subtext filozofico-politic), drumul este imens. Iar “Dove sei amore mio” este un al treilea exemplu de narativitate si animatie diferite de productiile anterioare.

Anim'est 2011 - Ziua 4: Competitie 2

Continui cu calupul numarul 2 al competitiei; si acesta este foarte echilibrat, dupa cum poate ati avut deja ocazia sa vedeti la fata locului:

L'inventeur - Autour de Minuit

L’inventeur / The Inventor (Franta, 2010) este rodul unei colaborari intre ilustratorul Jean-François Martin si 7 studenti Supinfocom Arles care semneaza si regia acestui scurtmetraj (Gary Fouchy, Jeremy Guerrieri, Paul Jaulmes, Nicolas Leroy, Leslie Martin, Maud Sertour, Alexandre Toufaili). Universul grafic este fidel cartii, “L’inventeur”, povestea descurcaretului domn Félix, iar filmul o prezinta in varianta 3D.

Anim’est 2011- Ziua 4: Competitie 1

Prezenta fiind la primele doua calupuri de competitie scurtmetraj (26 de filmulete programate unul dupa altul in seara de luni 10 octombrie) a trebuit sa ii dau dreptate organizatorului care vorbea de proba de echilibristica pe care trebuie sa o dea juriul alcatuit din Anna Solanas, Gerlando Infuso si Shane Acker. Competitia se anunta destul de variata si de echilibrata in fond. Iata feelingul meu in ceea ce priveste filmuletele vazute aseara la sala ArCub in primul calup al competitiei:

A única vez / Once Only (Portugalia, 2010) in regia lui Nuno Amorim (formatie de arhitect, bogata experienta in graphic design si in scurtmetraj) este un superb desen pe hartie explorand toate gamele de brunuri si ocruri posibile, paleta care se asorteaza cu textul enigmatic care pana la urma vorbeste despre separare, minciuna, distante si pierderi ireparabile. ”A unica vez” este genul acela de film-sentiment bine dozat, concentrandu-se pe descrierea unei stari corelate cu poveste abia schitata, in care morfismele delicate ale desenului sunt personajul principal.

Animais

Anim’est 2011- Ziua 2: Scurtmetraje Mozaic 2

M-am grabit sa nu pierd acest acest calup de scurtmetraje programat doar in primele doua zile de festival. Iata in cele ce urmeaza scurta mea trecere in revista a acestei selectii:

Antibugman - Indiestory

Inceputul este deceptionant, Antibugman (Coreea de Sud 2009) in regia lui Apollo Hong este o plictisitoare povestioara in 3D despre un super erou cu tunsoare de Elvis aflat in lupta pe viata si pe moarte cu o gasca de tantari. Nimic deosebit de semnalat la capitolul creativitate formala sau verva narativa.

Phil Mulloy – “Goodbye Mr. Christie” - Povestea disfunctionala a unui univers disfunctional

Cine se gandea anul trecut, vazandu-l pe batranelul afabil cu par alb prezent mai mereu in sala la proiectiile Anim’est, ca tocmai s-a ciocnit cu “tubulatura intestinala a animatiei”? Este o interpretare personala a spuselor lui Chris Robinson, director artistic la Ottawa International Animation Festival, unde “Goodbye Mr Christie” a incasat premiul pentru lungmetraj (“If Disney is animation’s heart, then British animator Phil Mulloy is its bowels”). Citatul cu pricina reflecta perfect satira grotesca si extra cinica pe care Phil Mulloy, batranelul cu maniere elegante despre care vorbeam, o cultiva incoace in animatie, mizand pe bruschetea cu care filmele sale scuipa adevaruri deloc agreabile in fata publicului, mizand de asemenea pe agresivitatea desenului minimalist care exploateaza violenta, sexul, ipocrizia sociala ca subiecte preferate de discutie. Cineastul insusi o numeste extreme animation este grotesca, adesea pornografica, anti-comerciala si hidoasa, parca facuta din resturi si rebuturi.

Ottawa Animation Festival

Anim'est 2011 ziua 2

Cinematograful Union

Anim’est 2011 Ziua 1- Soparle californiene si pisici pariziene

Festivalul Anim’est a inceput ieri 7 octombrie cu proiectii organizate in toate cele trei locatii ale sale, cimematografele Patria si Union, plus sala ArCub. Am preferat sa evit inghesuiala galei de deschidere si sa ma indrept catre Union unde aveam programate doua lungmetraje de animatie: “Rango” de Gore Verbinski pe care nu l-am vazut cand a iesit in sali si “Une vie de chat”, primul lungmetraj al tandemului Jean-Loup Felicioli et Alain Gagnol, din categoria “Mozaic”.

Allocine

“Une vie de chat” este destinat publicului tanar, dar poate fi vazut fara plictis si de adulti. Povestea politista este simpla, spectatorul este antrenat cu voia sa in dubla viata pe care o duce motanul Dino, ziua companion al unei fetite mutice, iar noaptea insotindu-l pe hotul acrobat Nino pe acoperisurile Parisului la vanatoare de spargeri indraznete.

Anim'est 2011 la start

Cinematograful Patria

Maestrii papusari / Masters of Puppets - program special Anim’est

Animatia in stop motion cu marionete este acum un subiect cam prafuit, dat fiind entuziasmul popular (si deloc ieftin) pentru animatiile procesate in 3D. Cu bucurie aflu ca Anim’est se decide sa dedice maestrilor papusari de ieri si de astazi un mega program retrospectiv. Ma grabesc deci sa anunt spectatorul interesat o astfel de retrospectiva care include 35 de scurtmetraje, 2 documentare legate de conditia si creatia animatiilor cu papusi (unul dedicat varstei de aur a cinematografului de animatie ceh, celalalt avand ca subiect nasterea animatiei estoniene) si un documentar despre viata si creatia cineastului Ladislas Starevitch (1882-1965), initiatorul tehnicii stop-motion si autor al primei naratiuni cinematografice cu marionete.

Ambitioasa treaba!

Anim'est 2011 Teaser Competitie Lungmetraje si Mozaic

Competitie Lungmetraje

Mozaic

Cate ceva despre competitia de lungmetraj Anim'est 2011

Animest.ro

Spectatorul-pasionat-de-Anim’est isi rezerva un loc aparte in agenda de festival pentru competitia de lungmetraj: pasiuni mai stabile se nasc in jurul unui numar mai mic de filme care sunt  considerate mai consistente decat scurtmetrajele din competitia de vizavi (si ele in numar de 54). In plus, cu lungmetrajele iti poti exersa abilitatile premonitorii (eu una nu am fost niciodata in faza cu juriile la capitolul lungmetraj), intr-un an stiu ca s-a improvizat chiar o mica bursa de pariuri cu cote si tot tacamul. Sa treci prin filmele din competitie este o placere, in primul rand datorita abilitatii organizatorului de a propune o multime de stiluri diferite.

M-am gandit sa pun deja la dispozitia spectatorului-pasionat-de-Anim’est cateva informatii privitoare la concursul (destul de strans se pare) de anul acesta.

Primele informatii despre Anim’est 2011

Suntem in mijlocul verii si iata ca apar primele vesti despre editia aceasta a festivalului Anim’est. Pe mine ma ia cu fiori deja, este o certitudine verificata an de an ca de Anim’est este frig si/sau ploua, motiv in plus sa intri in sala/salile de cinema. Se stie deci deja ca anul acesta, Festivalul International de Film de Animatie Anim’est se desfasoara in perioada 7-16 octombrie, iar salile in care se vor desfasura proiectiile sunt cele de la cinematografele Patria si Union, precum si la sala ArCuB.