 |
| Sursa: cinelasamericas |
Trebuie sa ma credeti, "Cerul pamintul si ploaia / El cielo, la tierra y la
lluvia" (regia Jose Luis Torres Leiva, 2008) este cel mai lent film
din competitie. Dupa prima ora, am auzit in jurul meu o multime de cascaturi
inabusite in sala de cinema. Evident, nu este vorba de un film care sa iasa
vreodata in cinematografe, "Cerul..." fiind tipicul film de festival
care cultiva in primul rind firescul, plictisul, privirile goale, miscarile simple si relatiile umane
obisnuite in care te intelegi cu ceilalti din priviri. Povestea este foarte
simpla, dar dialogul minimalist o face ingrozitor de ambigua, ceea ce ma face
sa cred ca regizorului prea putin ii pasa de povestea ca atare. El vrea mai
degraba sa creeze atmosfera, atmosfera de zi cu zi dintr-o regiune mai degraba
rurala de coasta din Chile, unde mai mai ca nu se intimpla nimic, unde nimeni
nu ajunge la statutul de personaj principal, unde ploaia cade zilnic, noroiul
te obliga sa circuli numai cu cizme de cauciuc si sa bati kilometri pe jos prin
padure. Si mai cred ca Ana este aleasa din intimplare de camera in deambularile
sale intre magazin si casa unde ingrijeste de mama paralizata.
