TIFF 2013 Ziua 3: "Nordvest"

Sigur m-am mai intalnit cu tipul acesta de scenariu pe care-l practica “Nordvest”, filmul cineastului danez Michael Noer cu care mi-am inceput ziua a 3-a de festival. Familie saraca si incompleta locuind intr-un cartier dificil controlat de caizi feroci cu prenume precum Jamal si Ali; Casper, fiul cel mare, se sacrifica si accepta sa fie oaia neagra a familiei pentru ca fratii mai mici sa fie cat de cat protejati de violenta cotidiana, de saracie si de delincventa obligatorie in aceasta suburbie gri din Copenhaga, “Nordvest” ii zice. Urmeaza spargeri, afaceri de droguri, batai, jafuri, intimidari si bineinteles inevitabilele crime. Eroii sunt loseri condamnati de circumstantele sociale la o viata scurta si fara capatai.

TIFF 2013 Ziua 2: Lemale et ha'halal /Fill the Void/ Umple vidul

Auzind eu ca “Lemale et ha’halal/ Fill the Void” filmul regizat de Rama Burshtein urmeaza sa fie prezent in programul prezentei editii a TIFF, i-am facut urgent loc pe lista de “musaidevazut”. Regizoarea face parte din comunitatea haredi, care nu agreeaza deloc cinematograful nici ca loisir ocazional, nici ca hobby. Si totusi, iata cinema-ul isi face loc printre ei si incepe cu inceputul, o privire generala aruncata asupra locurilor, oamenilor si riturilor ocazionate de evenimentele comunitatii. O privire dinauntru are in principiu calitatea de a fi clara, de a evita descrierea cu note de subsol explicative care in principiu ucide orice urma de placere asociativa. 

TIFF 2013 Ziua 2: "Searching for Sugar Man"

Am ales sa-l vad pe “Searching for Sugar Man”, documentarul lui Malik Bendjelloul din ratiuni de goluri in program care se cereau umplute. Am avut deja ocazia sa-l vad la un alt festival, dar l-am ocolit cu grija, mintea mea de-atunci mi-a spus ca atinge cu siguranta un subiect induiosator (numai astea se agata la Oscar). Daca mai pui si faptul ca vorbeste despre muzica si ca are un happy end, ai tacamul complet al unui film la care lumea se calca pe picioare sa intre.

In parte aveam dreptate: “Searching”este povestea redescoperirii cu succes a unui muzician cvasianonim in SUA si simultan supercelebru in Africa de Sud. Rodriguez este genul acela de poetul filozof patibular peste care dai poate prin “On the Road”, care traieste din expedimente si munca fizica grea, care se produce in circiumi unde canta cu spatele la public. Vocea-i este incredibil de calda iar versurile, zic unii, cu mult mai proaspete decat cele ale lui Dylan.

TIFF 2013 Ziua 2: "Laurence Anyways"

Este unul dintre cineastii pentru care am atentii constante. L-am descoperit tot cu ocazia unui TIFF cand a trebuit sa traduc “J’ai tué ma mère”. A fost deci dragoste la prima vedere pentru dialogul nebun cu scaparari electrice si descarcari instantanee, scenariul era doar un soi de cusca Faraday menita sa protejeze spectatorul de scanteile generate constant de cea mai frumoasa relatie fuzional-distructiva dintre mama si fiu vazuta la cinema in ultimii ani.

Nu pun in balanta statutul lui de copil minune intr-ale actoriei si regiei de film de care se bucura in acest moment Xavier Dolan. Ceea ce conteaza pentru mine este impresia aceea de vitalism in flux continuu, de lejeritate kitsch, de parfumuri artificiale, putin cam acidulate dar in final destul de persistente pentru a-ti da impresia ca, cel putin pe parcursul proiectiei, te ridici nu mai mult de 2 cm de la sol. Dialogul are intotdeauna vana, savoare, montajul are emfaza, iar scenariul pleaca mereu de la constructe incongrue si, in fond, foarte serioase cum aveam sa descopar in “Les amours imaginaires”. Ploua cu culori tari, cu o scenografie foarte tonica, cu un gust foarte cautat in materie de costume si decoruri. Pe scurt, Xavier Dolan stie ce face, sau cel putin lasa aceasta impresie in fiecare dintre filmele sale.

TIFF 2013 Ziua 2-Après mai/ S-a intamplat in mai

Mi-am permis un salt spectaculos intr-unul dintre cele mai interesante “3x3” de anul acesta, dedicat lui Olivier Assayas. Il asteptam la cotitura, stiam ca trebuie sa-i dedic timp si sa-mi construiesc proiectiile asa cum ar trebui sa-mi construiesc argumentarile in notele de subsol de pe acest blog, cu rabdare adica, am inceput deci cu inceputul cronologic vorbind, cu “Après mai”. Este unul dintre filmele pe care tanjeam sa le vad in sala de cinema. In mare filmul este o descriptie a tineretii in circumstantele foarte particulare ale anului de gratie 1968. Sentimentul cu care am intrat in film a fost similar cu cel pe care il am cand, aflandu-ma intr-un muzeu, dau cu nasul de artefacte perimate din punct de vedere tehnic, expuse inca la capitolul curiozitati. Personajele lui Assayas nu fac parte din “tinerimea” ocupata in bloc cu guerrilla urbana, manifestarile si limba de lemn de extrema stanga pe care le mai gasesti ici si colo in filmele care dezgroapa istoria lui 1968.

TIFF 2013 Ziua 2 -Fecha de caducidad/Data expirarii

Mi-am zis ca probabil “Fecha de caducidad/Data expirarii” este primul film regizat de Kenya Marquez si asa este. Filmul contine toate balbele unui prim lungmetraj. Un scenariu moale condimentat cu sarg cu cateva ingrediente din arsenalul filmul cu mistere, anchetei politiste si comediei cu fiori : un cadavru decapitat, disparitia unui fiu, un amarat marginal care frecventeaza morga dar care nu se dovedeste periculos, drumul catre iad e pavat cu cele mai bune intentii, babutele nevinovate au si ele compulsiuni, idei fixe sau ambitii criminale, smecheria aia cu povestea reluata din prisma fiecarui personaj care se practica de la “Rashomon” incoace, o femeie tanara si draguta.

 Farsa macabra, comedie neagra a erorilor, “Fecha de caducidad” este un exercitiu de cinema in care repetitiile acelorasi secvente incearca sa fardeze scenariul mic, prea mic pentru un lungmetraj.

TIFF 2013 Ziua 1: Inceputuri...

Pregatisem o introducere extraordinara pentru editia a 12-a acestui festival, o scrisesem in minte aseara, la intoarcerea dupa cea de-a treia si ultima proiectie a zilei, imi dau seama insa ca aceasta este definitiv pierduta, dusa pe apa sambetei.

Pacat, va povesteam pe scurt cam ce aflasem despre aceasta a 12-a editie a festivalului Transilvania, erau lucruri interesante, va asigur, precum si niste sugestii de vizionari pentru zilele care urmeaza. Planul meu de “filme de vazut” era comparat cu articolul similar care apare in primul “AperiTIFF” cu sugestiile lui Mihai Chirilov pe care sunt sigura ca unii spectatori le urmeaza cu sfintenie.