Usor, de vara: "Wanted" si "Kung Fu Panda"

Flixster

Flixster

In programul pe care mi l-am alcatuit acum o saptamina la cinema, cele doua filme vazute au avut, fara voia mea, ceva in comun. Filmul pentru copii care putea atrage adultii doar prin trucurile vizuale ("Kung Fu Panda") si mostra “shoot’em up” mai degraba pentru adolescenti ("Wanted") au exploatat, fiecare in legea sa, maturizarea eroului in drumul sau spre plenitudine-si-implinirea-destinului-personal. Asadar doi luptatori, un panda pintecos cu mobilitate zero si un tip complet insignifiant, cocosat de povara atacurilor de panica si a profundei indiferente fata de propria-i existenta. “Kung Fu Panda” este un revival care mixeaza nostalgii dupa epoca aurita a filmelor cu arte martiale din anii 70 si poezii CGI precum “Crouching Tiger, Hidden Dragon”. “Wanted” este orchestrarea unui comic book (autori Mark Millar si J.G. Jones) in hainele cinematografice ale sfirsitului anilor 90 ("The Matrix", "Fight Club", "Office Space") devenite acum obiecte de cult si devotiune.

A murit Jo

Vertigo Magazine

Jo alias Youssef Chahine a murit duminica 27 iulie la Cairo. Alexandrin de felul lui, cu o familie atit de amestecata incit Jo se putea lauda ca in vinele lui curgea singe din intreg Orientul Mijlociu, a fost considerat pe drept cuvint ”constiinta cinematografica a lumii arabe”. Indragostit pentru totdeauna de Alexandria natala, oras caruia i-a inchinat o superba (si de negasit pe net) trilogie si poemul cinematografic "Iskanderija, kaman oue kaman" /"Alexandria Again and Forever" (1990), Jo a inceput prin a fugi la 17 ani in Los Angeles ca sa invete sa-l joace pe Hamlet (vezi “Alexandrie… New York", 2004). Reintors in 1948 in Egipt, Jo se pune pe facut filme: "Baba Amin" / "Father Amine" (1950), "Siraa Fil-Mina" / "Dark Waters" (1956) - primul film arab care vorbeste despre lumea minerilor, "Bab el hadid" / "Cairo:Central Station" (1958), in care el insusi joaca in rolul unui Quasimodo de cartier, voyeur infirm si schizofren care va ajunge pina la urma la crima.

"Cassandra’s Dream / Visul Casandrei" de Woody Allen

Wikipedia

 “Can funnyman Woody make another goody?” si “Why 'Cassandra's Dream' is turning out to be Woody's nightmare" sint doar doua din titlurile articolelor aparute acum aproape un an, ocazionate de proiectia filmului “Cassandra’s Dream” la Mostra in septembrie 2007. Primul este un amestec de filmografie esentializata si de birfele legate de viata personala a lui “funny Woody”, cineast revendicat cu fermitate de New York-ul care se recunoaste in cele mai bune filme ale sale. Al doilea povesteste destul de amanuntit conferinta de presa de la Venetia la care, de indata ce Woody Allen a deschis gura, s-au auzit risete in sala, chiar daca ceea ce zicea omul ("I have always wanted to be a tragic writer - a writer of tragic material”) nu era deloc comic. Ambele articole au promulgat ironic moartea artistica a cineastului veteran, pe motiv ca omul se repeta si ca dezerteaza din mediul new yorkez in beneficiul Londrei.

Usor, de vara - Spaime si scirbe cu Pang Bros si Christophe Gans

Motto:

Ring around the rosy,

A pocketful of posies,

Ashes, ashes,

We all fall down !

("Ring a Ring o' Roses", cintecel din folclorul copiilor, colectia" Mother Goose")

*****

Iata doua intrebari “cu bataie” care mi-au trecut prin cap saptamina asta :

1. Poate adaptarea cinematografica dupa un joc video sa fie cel putin la fel de reusita in manipularea suspansului ca experienta jocului ?
2. Cum poate filmul sa retranscrie in mod eficace interactivitatea jocului video fara sa plictiseasca prin excesul de clisee proprii ?

Wikipedia

Wikipedia

 

BFF - "Aventurile lui Munna Bhai / Lage Raho Munna Bhai" de Rajkumar Hirani

Wikipedia

 Goooood morninnnnng, Mumbai !" (va mai aduceti aminte de Robin Williams in rol de DJ in "Good Morning, Vietnam"?) este refrenul care ritmeaza aventurile lui Munna alias Murli Prasad Sharma (Sanjay Dutt) si ale amicului Circuit (Arshad Warsi) in feeria comica “Lage Raho Munna Bhai” (2006). Avem de-a face cu al doilea film al regizorului Rajkumar Hirani, care dupa ani buni de lucrat in departamentul tehnic, propulsat fiind de popularul producator Vidhu Vinod Chopra, a devenit regizor si s-a lansat cu "Munna Bhai M.B.B.S.", o comedie nebuna in care gangsterul Munna incearca sa devina medic chirurg din dragoste pentru o fata. Ideea a fost un important succes de casa, sequel-ul insa este considerat cel mai vizionat film din istoria cinematografiei indiene, iar duo-ul Munnabhai si Circuit sint astazi legende vii.

BFF - "Broke Sky / Secretul" de Thomas Callaway

IFC Films

Demonic Toys", "Friday 13th Part VII", "Assault of the Killer Bimbos", "Project:Metalbeast", "Skeletons", "Mil Mascaras vs.the Aztec Mummy", "Buried alive" sint citeva dintre titlurile la care Thomas L. Callaway a lucrat mai intii pe post de cameraman, apoi ocupindu-se de efecte speciale, uneori de montaj si de cele mai multe ori asigurind  rolul de director de imagine. Cum vine o zi in care mai fiecare director de imagine cu ambitii isi pune foarte serios problema de a face un film, acelasi morb l-a facut pe Callaway sa-si vinda casa, si sa accepte orice alt job in industria cinematografului pentru a duce pina la capat “Broke Sky”. Filmul acesta ar trebui sa deruleze pe generic sute de “special thanks to”, fiind rodul unui efort colectiv : familia, prietenii, locuitorii din imprejurimile orasului Waco, Texas, cei patru producatori si trei muzicieni care au lucrat la soundtrack, scenariul semnat de nu mai putin de patru nume, sunetul foarte ingrijit, distributia foarte potrivita etc. Detaliile celor trei ani de lucru la “Broke Sky”, cu filmari in timpul verilor si mai ales atunci cind T. Callaway facea rost de bani, le puteti afla de pe situl filmului.

BFF - Refugee (Mülteci) de Reis Çelik

Sinematurk

BFF a mers anul acesta pe linia “fictiune documentara” care face cariera in mai toate festivalurile de cinema. E la moda nu numai sa faci o poveste “based on a true story” dar si sa faci din fictiune o hiperrealitate mai dificil de inghitit decit realitatea. ”Refugee” se incadreaza in mare parte in acest gen de pelicula-marturie in care intra mai toate filmele care vorbesc despre populatii minoritare, migratii economice sau politice, refugiati, treceri ilegale de granite. Cum ingredientul de baza este deja cunoscut, organizatiile pentru protectia drepturilor omului si campaniile organizate de jurnalisti au facut mult in acest sens, pentru cinema ceea ce conteaza este felul in care povestea este spusa si ritmul in care aceasta merge mai departe. Sfirsitul este total previzibil, numai ca aici frisonul nu vine din ceea ce se intimpla ci din cum se intimpla.