Jurnal de TIFF - ziua 9

Despre conflicte etno-religioase si nu numai

Focusul Israel ilustreaza cu brio acest ghem de conflicte care amesteca ura etnica cu extremismele religioase si intoleranta clanica. Imi plasez deci selectiile cinematografice in Orientul Mijlociu. Singurul alogen este filmul lui Todd Solondz, care se poate cumva incadra in tematica zilei daca ne concentram pe notiunea de familie ca univers doldora de clisee.

Pe “My Father, My Lord / Tatal meu, Stapanul meu” de David Volach il semnalasem acum cateva luni bune pe movieblog, filmul fiind anuntat intr-o editie a zilelor filmului israelian organizat la cinemateca de la Eforie. Am luat atunci plasa, filmul nu a mai fost proiectat si m-am trezit in fata unui alt film, mult mai modest. Cum rareori intru in sala de cinema fara sa ma interesez in prealabil despre filmul care va fi proiectat, cam stiam despre ce este vorba (o rescriere nemiloasa a povestii sacrificiului lui Abraham). Scenariul este foarte minimalist, familia, la fel, neasteptat de restransa; legaturile dintre personaje sunt cumva abstractizate, iar posturile lor adesea hieratice. Micile intamplari ale vietii de zi cu zi sunt tot atatea surse de reflectie pe seama Torei. Cartea sfanta este vazuta mai mult decat document fondator al umanitatii privilegiate a omului; dupa rabbi, oamenii au suflet doar in masura in care apartin poporului ales si doar pentru ca lor le-a randuit Dumnezeu porunci. Tora  ajunge astfel sa manipuleze viata prin rigoarea preceptelor, interdictiilor si exigentelor care incadreaza existenta oricarui mensch.

Jurnal de TIFF - Ziua 4 (3)

"Les secrets / Secrete ingropate" de Raja Amari

Cel de-al doilea lungmetraj al regizoarei tunisiene Raja Amari, aparut la 8 ani dupa debutul in 2002 cu “Satin rouge”, isi propune sa fie un soi de thriller feminin combinat cu o buna doza de drama psihologica. Sfarsitul trebuie sa aduca la suprafata intr-o maniera exploziva secretele ingropate ale unei familii traind la marginea societatii. Actiunea are loc undeva la tara, intr-o superba casa abandonata de nepotii fostilor proprietari in care trei femei ocupa pe sest fostele cartiere ale slujitorilor si traiesc de pe azi pe maine aproape in subteran. Situatia este voit alambicata de catre scenariul care nu doreste sa puna prea mare pret pe veridicitate sau explicatii de orice fel or fi ele, preferand misterul. Echilibrul fragil in care isi duc viata de pe azi pe maine Rhadia, foarte tanara Aicha si mama lor este rupt dintr-o data de aparitia lui Ali, nepotul fostilor proprietari care se instaleaza aici impreuna cu prietena sa Selma. Aceasta devine foarte repede obiectul adoratiei invazive a Aichei si tinta urii oarbe pe care i-o poarta Rhadia.

Jurnal de TIFF - Ziua 4 (2)

15

Duceam dorul scurtmetrajelor atat de putin prezente la TIFF (pacat, de exemplu, ca cele doua calupuri de scurtmetrajele “umbre” sunt proiectate o singura data), asa ca mi-am inceput ziua cu “15” prima compozitie omnibus de scurtmetraje bulgaresti facuta sa jaloneze 15 ani (1995-2009) din viata cinematografiei bulgare.

Chiar daca unele din scurtmetrajele alese mi s-au parut mai putin interesante, ce conteaza este impresia de ansamblu care incearca sa coreleze istoria sociala

Jurnal de TIFF - ziua 3

Tema zilei 3 imi pare sa fi fost “terapia ca mod de a suporta viata”, iarasi am facut ce am facut si din cele 40 de proiectii posibile in cele 13 locatii programate pentru ieri am ales 4 filme cumva inrudite.

Huacho

“Huacho”, singura exceptie din program. Filmul lui Alejandro Fernández Almendras face parte din focusul pe cinema-ul chilian si abordeaza intr-un stil personal o tema draga cinematografului de buget restrans: saracia si viata la tara in ziua de azi cand mizeria nu exclude telefonul mobil, mall-ul si calculatorul. Dupa cum spune cronicarul, “huacho” (“abandonat”, “bastard”) este cumva cotidianul vazut ca echilibristica complicata, calculata cu parcimonie pana la ultimul peso: factura de curent este platita dupa decablarea de la alimentarea cu curent, hainele noi sunt purtate o zi-doua fara sa li se scoata etichetele pentru a putea fi schimbate (tot e bun la ceva sistemul de returnare a produselor de care cumparatorul nu este multumit), cu patroana se poate discuta despre un posibil avans (chiar daca refuzul este cu zambetul pe buze). Abordarea aproape documentara este dublata de o structura in patru parti care urmareste pe fiecare din cei patru membri ai unei familii in rutina cotidiana pe decursul unei aceleiasi zile. ”Rashomon” nu-i departe, numai ca cele patru povesti sunt simple si cumva calchiate una pe alta, nu exista mister de dezlegat, iar cele patru personaje, de la bunic pana la nepot au totul in comun, in special raportarea fata de bani si recursul sistematic la minciuna. Aceasta se dovedeste cea mai eficace in complicatul proces de pastrare a stimei de sine pe linia de plutire.

Jurnal de TIFF - ziua 3 - Here

Here: “-Why are you here? - Because I’m not there”

Ciudate mai sunt salile de cinema in miez de noapte, ultimele proiectii rivalizeaza cu cele programate la 10 dimineata: sali aproape goale, murdare, fara cozi la bilete si inghesuiala la intrare, lume obosita fara chef de chicoteli si discutii la telefon sotto voce. Momentele de neimbulzeala sunt putine la TIFF, fac tot ce pot ca sa ma bucur de ele, asa am aterizat la “Here”, a doua revelatie a zilei 3 dupa pantofiorii de un rosu turbat de la Echinox.

“Here” este un produs inteligent care jongleaza cu rafinate teorii de

Jurnal de TIFF - Ziua 4 (1)

Poantele zilei rasfoind AperiTIFF

Barometrul votului publicului este sursa de cutremur (pentru mine) si de incantare (pentru cei care considera ca selectia filmelor de festival trebuie sa tina cont de “vocea maselor”): dupa primele trei zile de festival, locul intai cu coronita il ocupa “Metropolis” iar pe locul trei se situeaza cu onor “Eep/Cip-cirip”, cu un pas inaintea lui “Vincere” de exemplu sau a lui “The Good Heart”. Sa inteleg ca filmele pentru copii sunt mult mai pe gustul publicului larg si adult decat melodramele cele mai accesibile?

Printre must see se scrie azi cu drag si spor despre “cel mai solicitant, agasant, intransigent, explicit film de la TIFF” aka “Apan/The Ape” de Jesper Ganslandt. Toate bune si frumoase, numai ca proiectia filmului, am aflat ieri deja cand cautam bilete pentru proiectie, a fost anulata.

Jurnal de TIFF - ziua 2

Sa-i zic ziua “maestru vs invatacel”? Nu stiu cum s-au potrivit filmele de fictiune alese, cam toate s-au invartit in jurul acestei tematici. Carare batuta, cu multe manierisme la activ.

Chiquitas con bananas

M-am incapatanat sa merg mai departe cu experientele dupa feeling si asa am ajuns dis-de-dimineata la “Bananas!” in regia lui Fredrik Gertten, un documentar suedez despre metodele salbatic corporatiste de exploatare a muncitorilor de pe plantatiile de banane din Nicaragua (remember Chiquita?) Am o slabiciune pentru documentar in general, de data asta am dat gres, Chiquita nu a fost deloc deloc bonita. Un comentator se intreaba pe buna dreptate daca rolul documentarului este sa spuna adevarul sau sa observe realitatea si s-o raporteze apoi? “Bananas!” s-a apropiat mai degraba de filmele acelea americane de la teve inspirate de meciul raul corporatist vs binele sindicalist.