“Mammuth” de Gustave de Kervern si Benoît Delépine

AdVitam distribution

Motto

“Je sais que désormais mon seul travail c’est d’aimer comme une dernière bataille.” (Serge Pilardosse)

“Mammuth” este un caz curios de intransigenta generala a publicului in fata unui produs cinematografic contrariant; imi si imaginez doua grupuri formate spontan, unul pro si altul contra, asezate fata in fata si neincetand sa se apostrofeze de pe pozitii inatacabile gen “superb film de autor, calatorie mistica iesita de pe sinele conventionalismului” versus “apologie a tampitilor, nebunilor, jegosilor, lent si elefantin”. Ultima si cea de-a patra isprava a tandemului grolandez Gustave de Kervern si Benoît Delépine naste animozitati mai mari decat primele trei produse relativ similare, “Aaltra” (2004), “Avida” (2006) si “Louise-Michel” (2008) - observati va rog regularitatea cu care cei doi cineasti zgandare periodic spiritele - cert este ca cel de-al patrulea ou grolandez risca sa fie ratusca cea urata in relatia cu suratele sale.

TIFF 2011: “Ruínas“ de Manuel Mozos

Ar fi poate mai nimerit sa incep prin a circumscrie notiunea de “ruína” asa cum este folosita ea de cineastul Manuel Mozos in lungmetrajul omonim, “Ruínas” (2009). Focus-ul “portughez” a inclus acest experiment tip jurnal fotografic in programul TIFF. Zic “portughez” pentru ca selectarea unor astfel de perle cu tenta experimentala este datorata exclusiv apetitului organizatorului, Festivalul Indie Lisboa, pentru cinema-ul alternativ portughez. Putini spectatori romani insa s-au hotarat sa-l deguste, ca dovada notele dezastruoase din barometrul de popularitate de festival, in care “Ruínas” se inscria victorios printre titlurile cu cele mai putine voturi. Sa nu uit totusi sa spun ca acest documentar atmosferico-istoric, castigator al premiului pentru cel mai bun documentar portughez in 2009, a fost deja remarcat de juriile festivalurilor precum “FidMarseille” (2009), Vienala din acelasi an 2009 sau BAFCI - Festivalul de film international de la Buenos Aires (2010).

Ler BD

TIFF 2011: Adolescenta e un mood - “The Myth of the American Sleepover” de David Robert Mitchell

Fac ce fac si la fiecare editie TIFF includ in programul personal variantele de indie american pe care festivalul le propune. Sunt rare, adaptate variantelor micro buget, facute deseori de prieteni si entuziasti, despre ele se scrie putin (ici unicul trailer, colo sinopsisul colportat din festival in festival), nu aliniaza in generic nume sonore. Cu toate acestea, ele, adevaratele indie, sunt unica modalitate de a arunca un ochi in spatele masinariei americane de facut filme. Surprizele placute nu sunt putine, in acest caz notez “intalnirea” cu imaginea semnata de James Laxton (“Medicine for Melancholy”) si cu montajul lui Julio Perez IV. Spectatorul rabdator descopera pana la urma ca mai toti indivizii mentionati in astfel de credite de final sunt polivalenti, ceea ce, dupa mine, ofera productiilor mici o coerenta si un echilibru de invidiat. In acest caz, filmuletul acesta facut din mai nimic de catre un debutant intr-ale regiei reuseste sa imbine perspective multiple cu eleganta si discretie, iar asta se datoreaza cred, cel putin in parte, experientei la masa de montaj pe care o are regizorul.

Flickr

TIFF 2011 - “Kill me, please!” de Olias Barco

Kill me please

Spaima m-a cuprins la proiectia TIFF pe care o rezervasem peliculei belgiene semnate de Olias Barco cu numele inselator de “Kill me please”. Zic inselator pentru ca sala era plina, iar multi dintre cei prezenti s-au gandit probabil ca un astfel de titlu, inclus in sectiunea “Umbre” dealtfel, promite o doza buna de horror. Si-o portie mare de floricele.

Spaima m-a cuprins si mai tare cand mi-am dat seama ca regizorul se afla in sala pentru o sesiune Q&A la final.

TIFF 2011: “Les amours imaginaires” de Xavier Dolan

Acum un an, programul TIFF includea primul film al realizatorului canadian Xavier Dolan, “J’ai tué ma mère”, una dintre surprizele Quinzaine des Réalisateurs 2009 a festivalului de la Cannes unde a fost dealtfel recompensat cu trei premii. Mi-a revenit mie sarcina de a-l traduce si tin minte cat m-am invartit in jurul liniilor de dialog pentru a intelege mixul acela de violenta si afectare, destul de enervant. A fost nevoie sa vad filmul, sa las la o parte varianta in engleza, foarte seaca si sa refac traducerea pornind direct de la franceza canadiana pentru a-mi da seama ca de fapt “J’ai tué ma mère” nu este deloc o pelicula de neglijat.

Am asteptat cu rabdare ca voiajul efectuat de noul film al lui Dolan, “Les amours imaginaires“ sa faca o oprire si pe la noi. L-am vazut deci la editia primavaratica a unui festival cinema francofon, l-am regasit programat de catre TIFF in sectiunea nou nouta “Wasted Youth”. Ma simt vinovata ca pana acum n-am suflat niciun cuvant despre cele doua pelicule semnate de un cineast foarte tanar cu totul aparte, asa ca incerc sa-mi linistesc constiinta.

Animatie austriaca la Muzeul BD

MuzeulBD

Iata ce anunt gasesc eu pe situl dedicat muzeului benzii desenate (multumesc pentru informatie bannerului de pe fatada ICR) care transforma MNAC intr-un soi de Matrioska  expozitionala cu staif : “incepand cu acestă sambata, 9 iulie, in fiecare sambata a lunii iulie de la ora 17.00 la 18.00 avem proiectii de scurt metraje austriece”. Ni se promit deci 8 bucati de filmulete semnate de cineasti si animatori austrieci, mai precis 43 de minute per proiectie cu urmatoarele:

Ecouri de TIFF- “Nokas” de Erik Skjoldbjærg - Un heist cameleonic

Twitch Film

Sa nu-i credeti pe cei care pretind ca festivalurile de cinema sunt locuri de intalnire pentru peliculele cele mai indigeste ale anului. Un organizator bun se cunoaste dupa felul in care isi presara programul oferit publicului cu propuneri pentru toate gusturile. Anul acesta de exemplu, TIFF a inclus in programul special dedicat cinematografului norvegian un exemplar rar din categoria “heist”.

“Nokas” propune un surprinzator joc de-a v-ati ascunselea cu conventiile genului nascut si crescut in gradina artificiala a Hollywood-ului, iar ceea ce iese din asta, un film de actiune bine inchegat si antrenant, fara lungimi si fagase narative de umplutura, ar face deliciul oricarui spectator interesat de cinema-ul de actiune.