Proiectii de Filme Documentare la MTR - "Why Democracy?" (3-8 august)

Rasfoind internetul ca urmare a unui pont detectat in “Sapte seri”, am aflat ca la sfarsitul acestei saptamani sunt programate primele proiectii din programul  filme documentare de televiziune "Why Democracy?" avand ca tematica democratia. Cercetand titlurile din program, am remarcat ca peliculele au “iesit” cu toatele in 2007. Un fel de “daca doriti sa revedeti si sa analizati” situatia politica si sociala de acum ceva timp, pulsul “democratiei” luat in locuri sensibile din punct de vedere politic si social. Perspectiva care ii este oferita spectatorului interesat este, sustine programul, cea a unor regizori independenti.

Note de lectura

The Chiseler este unul dintre locurile unde-mi fac veacul cand nu-mi merge bine, articolele sale mustesc de informatii, povesti si biografii condensate ale unui cinema devenit cumva marginal, iar scriitura lui imi da mereu ghes sa redescopar cinema-ul de acum aproape un secol.Seamana cu Kenneth Anger, dar are mai mult miez si nu este interesat de barfe.Aduce cu Kevin Brownlow,dar se dovedeste mai concentrat in explicatii. John Strausbaugh este pentru mine singurul cronicar care-si permite sa divagheze elegant in aceeasi fraza fara a se impiedica in propriile-i meandre si detururi.

Ultima poveste chiseler-iana se “tine” mana in mana cu excelentul articol al lui Yann Tobin dedicat capacitatilor adaptative ale filmului muzical (“Le musical, un genre qui s’adapte” din Positif nr 616/2012).

Si pentru ca unul dintre subiectele indelung rumegate in ultimul timp este (inca) “Barry Lyndon” (vazut la inceputul verii cu ocazia programului special dedicat lui Stanley Kubrick de catre festivalul B-Est), iata doua articole care-si propun sa iasa din standardele subiectelor legate de aceasta pelicula: aspectul estetic, vitejiile tehnice, mizanscena, fotografia, istoria facerii filmului etc. Autorii prefera sa vorbeasca unul despre “pierderea istoriei” ca rezultat al metodei antihollywoodiene de tratare a acesteia din urma, altul despre “aglorificarea eroului” ca intentie a discursului kubrickian despre aceeasi istorie.

Ecouri de TIFF - "Ha-shoter / Policeman" de Nadav Lapid

“Ha-shoter” a fost unul dintre filmele cu care am simpatizat instantaneu la festivalul care s-a incheiat cu mai bine de o luna in urma, atrasa fiind inca de la prima secventa de eleganta rece a mizanscenei si de ironia detasata a peliculei. Ulterior, tot gandindu-ma la el si la spusele regizorului Nadav Lapid (de departe cel mai reusit Q&A de anul acesta) mi-am dat seama ca asistasem la una dintre cele mai subtile si mai curajoase pelicule avand ca subiect complicata societate civila israeliana cu imperativele ei sufocante si fictiunile ei sociale specifice. Pentru a spune aceasta poveste politica despre principiile coeziunii si identitatii nationale, Nadav Lapid a ales calea indirecta (fictiunea sa seamana cu un film politist dar nu este), o structura foarte moderna (“filmul taiat in doua”), un montaj metodic si flegmatic si mai ales un ton masurat (nu, filmul nu se vrea a fi un rechizitoriu, nici un manifest “indignat”) in echidistanta pe care o intretine cu situatiile si personajele sale.

Filme japoneze rare la cinemateca

A trebuit sa fac tot soiul de manevre prin intermediul retelei de socializare ca sa intru in posesia aceste informatii: cinemateca difuzeaza pelicule japoneze mai putin cunoscute. Mai mai sa scriu o scrisoare care sa sune asa:

Ecouri de TIFF- "Donoma" de Djinn Carrénard

“Donoma” s-a aflat pe lista mea de urgente de TIFF, sigura fiind ca acest film nu va iesi niciodata in salile locale de cinema. Auzisem deja de filmarile din 2009 cu un micro-buget de mai putin de 200 de euro, aflasem ca autorul sau, Djinn Carrénard folosit in acest scop o camera Sony imprumutata si niscai microfoane wireless pentru inregistrarea sunetului. Am fost chiar atenta la reactiile criticii in timpul festivalul de la Pusan 2010, unde filmul a avut premiera mondiala si ulterior la ecourile suscitate de premiul ACID castigat de film la festivalul de la Cannes in 2010. I-am urmarit de departe selectarea la mai multe festivaluri de cinema, problemele intampinate cu distributia, rezolvate in parte cu ajutorul Commune Image Média, un fel de mama a ranitilor pentru companiile de productie independente de cinema. Mi-a placut ideea organizarii unor proiectii de tip happening, pentru care actorii au vandut bilete si-au tras de maneca curiosii sa intre la proiectii. S-a ajuns la organizarea unei proiectii in fantasticul Art Deco Grand Rex din Paris. Mi-a placut ideea organizarii unui circuit in toata Franta, actorii si filmul imbarcati intr-un autocar, mobilizarea publicului facandu-se ad-hoc cu megafoane si “lume lume”. Ideea filmului plecat in turneu este cel putin neasteptata in tara in care cinema-ul este rege.

France culture

Ecouri de TIFF - "Himizu" de Sion Sono

“Himizu” a fost unul dintre filmele intrate in categoria “musai de vazut” la festival in mare parte pentru ca eram curioasa sa fac cunostinta cu cineastul Sion Sono. Stiind ca niciun distribuitor local nu va avea curajul de a propune o astfel de pelicula pentru vizionare intr-un program de cinema obisnuit. Sono s-a facut remarcat pana in prezent mai degraba pentru filmele incluse in ceea se s-a numit, dupa “Suicide Club”, “trilogia urii”. Revendicand o perspectiva anarhista, amestec de agitatie violenta, comedie neagra si atmosfera de sfarsit de lume, Sono este in prezent un cineast foarte apreciat in circuitul festivalurilor si cu succes de casa atat in Japonia cat si in afara ei.

Wiki

TIFF s-a mutat la Bucuresti (15-21 iunie)

Ca in fiecare an, asteptam ca selectia “mica” de la TIFF sa aterizeze la Bucuresti. Imi facusem deja planul de a inghesui in program cat mai multe restante neacoperite pe perioada festivalului, la Cluj. Stiu-eu-cine mi-a zis, nu te ingrijora, vine sigur, numai ca vei afla cu cel mult o zi inainte, mai mult vor fi cu siguranta filme de vazut, dar organizatorii le vor programa in asa fel incat sa ramai daca se poate cu buzele umflate, acum ca te-ai intors in campul muncii. Si asa a fost.