Retrospectiva B-Est la NCRR (15-19 august)

Imi tot zic ca s-a schimbat ceva pe ici pe colo in materie de cinema, in Bucuresti cel putin. Regret activitatea frenetica de acum cativa ani prin care sali de cinema precum Elvira Popescu, sala NCRR, Studio, Union au ajuns sa concureze la modul foarte serios la numarul de proiectii care mai de care mai interesante. La sala Eforie nu se incheia un minifestival de gen « zilele filmului ... » ca incepea altul, festivalurile si retrospectivele se calcau pe picioare in acelasi timp. Uite-asa ajungeam sa merg la cinema numai dupa ce trageam la sorti, dadeam cu banul sau faceam alegeri dureroase in programul saptamanal.

Nu, lucrurile nu mai sunt asa, cantitativ vorbind. Nu stam insa tocmai rau daca un festival capricios precum B-Est alege anul acesta sa propuna o retrospectiva a programului sau de acum cateva luni si asta in plina luna august.

“Luna plina”, primul festival de cinema horror si fantastic din Romania aflat la prima editie

Poarta frumosul nume de Luna plina si se afla la sa prima editie. Are loc in perioada 16-19 august in localitatea Biertan din judetul Sibiu intr-o atmosfera parca scoasa din alta lume, mai ales pentru obisnuitii cutiilor din beton urbane. Este primul festival de cinema horror si fantastic din Romania si a ales sa se inaugureze intr-o perioada destul de dificila pentru orice manifestare cinematografica de gen. Era sa uit, este patronat de confratele sau mult mai mare, TIFF Transilvania Film Festival. Ii dorim deci nou aparutului festival viata lunga cu editii multe si programe interesante.

Oanaantipa

Festivalul de pe nisip “Anonimul” (6-12 august)

Este probabil singurul nostru festival cu vechime care se incapataneaza sa activeze in luna august, moment de pauza absoluta in parcursul festivalier de cinema. I se ofera astfel spectatorului curios, care altfel se simte obligat sa se refugieze in multiplex unde numai obisnuitele filme de vacanta ruleaza de zor, optiunea de a-si lua o minivacanta “de anonim” in Delta la Sfantu Gheorghe.

Proiectii de Filme Documentare la MTR - "Why Democracy?" (3-8 august)

Rasfoind internetul ca urmare a unui pont detectat in “Sapte seri”, am aflat ca la sfarsitul acestei saptamani sunt programate primele proiectii din programul  filme documentare de televiziune "Why Democracy?" avand ca tematica democratia. Cercetand titlurile din program, am remarcat ca peliculele au “iesit” cu toatele in 2007. Un fel de “daca doriti sa revedeti si sa analizati” situatia politica si sociala de acum ceva timp, pulsul “democratiei” luat in locuri sensibile din punct de vedere politic si social. Perspectiva care ii este oferita spectatorului interesat este, sustine programul, cea a unor regizori independenti.

Note de lectura

The Chiseler este unul dintre locurile unde-mi fac veacul cand nu-mi merge bine, articolele sale mustesc de informatii, povesti si biografii condensate ale unui cinema devenit cumva marginal, iar scriitura lui imi da mereu ghes sa redescopar cinema-ul de acum aproape un secol.Seamana cu Kenneth Anger, dar are mai mult miez si nu este interesat de barfe.Aduce cu Kevin Brownlow,dar se dovedeste mai concentrat in explicatii. John Strausbaugh este pentru mine singurul cronicar care-si permite sa divagheze elegant in aceeasi fraza fara a se impiedica in propriile-i meandre si detururi.

Ultima poveste chiseler-iana se “tine” mana in mana cu excelentul articol al lui Yann Tobin dedicat capacitatilor adaptative ale filmului muzical (“Le musical, un genre qui s’adapte” din Positif nr 616/2012).

Si pentru ca unul dintre subiectele indelung rumegate in ultimul timp este (inca) “Barry Lyndon” (vazut la inceputul verii cu ocazia programului special dedicat lui Stanley Kubrick de catre festivalul B-Est), iata doua articole care-si propun sa iasa din standardele subiectelor legate de aceasta pelicula: aspectul estetic, vitejiile tehnice, mizanscena, fotografia, istoria facerii filmului etc. Autorii prefera sa vorbeasca unul despre “pierderea istoriei” ca rezultat al metodei antihollywoodiene de tratare a acesteia din urma, altul despre “aglorificarea eroului” ca intentie a discursului kubrickian despre aceeasi istorie.

Ecouri de TIFF - "Ha-shoter / Policeman" de Nadav Lapid

“Ha-shoter” a fost unul dintre filmele cu care am simpatizat instantaneu la festivalul care s-a incheiat cu mai bine de o luna in urma, atrasa fiind inca de la prima secventa de eleganta rece a mizanscenei si de ironia detasata a peliculei. Ulterior, tot gandindu-ma la el si la spusele regizorului Nadav Lapid (de departe cel mai reusit Q&A de anul acesta) mi-am dat seama ca asistasem la una dintre cele mai subtile si mai curajoase pelicule avand ca subiect complicata societate civila israeliana cu imperativele ei sufocante si fictiunile ei sociale specifice. Pentru a spune aceasta poveste politica despre principiile coeziunii si identitatii nationale, Nadav Lapid a ales calea indirecta (fictiunea sa seamana cu un film politist dar nu este), o structura foarte moderna (“filmul taiat in doua”), un montaj metodic si flegmatic si mai ales un ton masurat (nu, filmul nu se vrea a fi un rechizitoriu, nici un manifest “indignat”) in echidistanta pe care o intretine cu situatiile si personajele sale.

Filme japoneze rare la cinemateca

A trebuit sa fac tot soiul de manevre prin intermediul retelei de socializare ca sa intru in posesia aceste informatii: cinemateca difuzeaza pelicule japoneze mai putin cunoscute. Mai mai sa scriu o scrisoare care sa sune asa: