Anim’est 2015 - Trecem la lucruri serioase - competitia internationala de scurtmetraj (2)

Calupul 2 de competitie scurtmetraje mi s-a parut mai echilibrat, probabil am gasit afinitati cu mai multe dintre filmuletele vazute din care, din lipsa de timp, voi cita numai cateva.

Intrigata am fost de rezultatul experimentului "Ghost Cell" (2015) de Antoine Delacharlery (Autour de minuit) care vede Parisul ingropat intr-un sistem de venule si miniartere, axoni si dendrite. Pitchul care insoteste filmul vorbeste de "balada onirica" cu aspect de "film stiintific, documentar". Aceasta insiruire de scanuri in 3D in alb-negru transforma organicul si anorganicul intr-o materie unica, fibroasa. Viziunea este cu atat mai stranie cu cat se apropie de oameni, strazi, rame de metrou, fatade.

Anim’est 2015 - Trecem la lucruri serioase - competitia internationala de scurtmetraj (1)

Imi programez sa vad in intregime cele 5 calupuri de competitie internationala si pana acum iata care sunt preferatele mele :

A fost odata, nu prea demult, un urs singuratic, care-și fabrica noptile povestea pe care o va spune a doua zi, public, prin intermediul unei diaporame mecanice. Este povestea unei pierderi care pare de nereparat si pe care ursul o recreeaza noaptea atunci cand reface traseul mecanic al personajelor sale.

“Historia de un Oso/Bear Story”(2014) de Gabriel Osorio (Punkrobot) este un scurt metraj foarte ingrijit care pare ca foloseste o gama diversa de procedee de animatie (teatrul de umbre, papusi/marionete samd). De fapt nu este deloc asa:

Animest 2015 - Battledream Chronicle

Reusesc peformanta de a ma elibera de corvezi pe durata unuia dintre festivalurile mele preferate, pierd insa primele doua zile din ratiuni de restante la traduceri. Ca in fiecare an, carantina de traducator de filme se sfarseste dupa ce incepe festivalul, asa incep si eu incet-incet sa vad cate ceva.

Prima surpriza placuta este dragutul de "Battledream Chronicle", un surprinzator one man show al lui Alain Bidard, care face toata munca de scenarist, regizor, editor, compozitor samd, ba chiar si vocile feminine pentru unele dintre personajele sale, totul pentru "primul film de animatie martinichez".

Nuri Bilge Ceylan - Kis Uykusu / Winter Sleep

Lasam la o parte premiul 1 cu coronita castigat de „Kis Uykusu / Winter Sleep” acum nici doua luni la Cannes. Lasam la o parte premiile castigate de toate celelelalte (sase) filme prezentate de Nuri Bilge Ceylan de la „Uzak/Distant” incoace, la Cannes in primul rand, apoi aiurea. Retinem doar capacitatea cineastului de a-si fermeca publicul. Majoritatea filmelor sale incep cu un peisaj larg, de obicei batut de vanturi, situat in lumina slaba a serii sau a dupa amiezei iernatice, in care isi face loc progresiv prezenta umana. Camera scruteaza indelung punctul aflat in continua miscare de apropiere (sau de apropriere a panoramei ?) Filmele lui Ceylan adapostesc totdeauna personaje lipsite de carisma. Uneori povestea e atat de transanta incat capata iz de fabula (revezi „Üç maymun/Three monkeys” ). Alteori sunt radiografii ale unori fracturi intime in viata de cuplu („Iklimler/Climates”), alteori scurte tresariri ale spiritului inainte de scufundarea definitiva in monotonia batranetii, singuratatii, melancoliei („Uzak”). Trebuie spus ca Ceylan a experimentat si misterul de tip politist („Bir zamanlar Anadolu'da/Once upon a Time in Anatolia”). Candva, in notele de subsol afectate tocmai lui „Uzak”, asociam acestui complex melancolic al caderii un intreg arsenal de emotii culturale disecat cu finete de un alt mare fin cunoscator al etosului levantin, Orhan Pamuk. Eram atat de mandra de gaselnita mea, incat nu mi-am dat seama ca-i atarnam lui Nuri Bilge Ceylan cateva etichete cu greutate (singuratate, peisaj batut de vanturi, locul in care nu se intampla nimic, prea tarziu) pe care filmele sale anterioare nu au incetat sa le nuanteze.

Cumparaturi

Ca un festival ce se respecta, FIFLR propune, printre altele, in holul mare din La Coursive o librarie dedicata special cinema-ului. Titluri de carti despre cinema, scenariu, istoria cinema-ului si cate si mai cate. Titluri de DVD-uri, imi fug ochii pe cosul care adaposteste remasterizarile RKO. Ar mai fi integrala Rohmer, un Jean Rouch. Multe chestii interesante, dar fara bizarerii Z, gore si alte prezente marginale. Nici peliculele fantastice nu au cota, oferta urmareste cu diplomatie gustul publicului.

Naomi Kawase - Futatsume no mado / Still the Water

O ora de coada sub un soare lesinator, inconjurata de cucoane convinse ca mergeau la un film chinez, este tributul meu personal pentru ultimul film al lui Naomi Kawase, « Still the Water/Futatsume no mado ») (2014). Bine bine, faci coada pentru orice proiectie, deci ce-are a face ? Are, pentru ca de data asta m-am simtit inselata in asteptarile mele.

Midi Z - “Poor Folk” o poveste birmaneza in goana motocicletei

Nu este usor sa spui povesti despre locuri care par transplantate din alt timp cu mijloacele de bord ale cinema-ului independent de-adevaratelea. Midi Z, cineast birmanez (singurul despre care am auzit vorbindu-se) reuseste cu brio. Il descopar de-abia acum, gratie retrospectivei organizate de FIFLR. Midi Z practica un cinema hiperrealist, cu povesti extrase din realitate si redate cu mijloacele de expresie ale documentarului. Fictiunea se face simtita mult dupa ce intri in atmosfera filmului.

In seara aceasta am vazut „Qiong ren, liu lian, ma yao, tou du ke / Poor Folk” (2012) o poveste sordida care se invarte in jurul traficului de frontiera dintre Burma (Myanmar) si Tailanda la care se dedau birmanezii de origine chineza. Acestia fug de persecutiile la care junta militara ii supune sistematic si de mizieria cronica in care supravietuiesc. Asadar, A-Hong si A-fu traiesc in Bangkok fara forme legale si au tot felul de ocupatii, care mai de care mai dubioase, scopul fiind evident banii. A-fu se da drept ghid chinezilor care calatoresc in Tailanda, menirea lui este sa jumuleasca cat mai mult grupurile de turisti si sa ii faca sa cheltuiasca. Ocazional A-fu si A-Hong tranporta droguri si compusi bruti ale amfetaminelor pe care le revand nu fara greutate gangsterilor locali de tot soiul. A-Hong doreste sa o rascumpere pe sora sa, Ting Ting, vanduta ca sclava sexuala de propria familie. Cand A-Hong nu mai reuseste sa dea de urma stapanului lui Ting Ting, el intra in legatura cu San Mei, una dintre prostituatele care au livrat-o pe sora sa comanditarului. San Mei este la randul sau captiva in bordelul condus cu eficienta de Wu-niang, pentru ca viza de Taiwan promisa de seful sau in urma cu trei ani nu mai soseste.