| Wise Kwai's Thai Film Journal |
Am pentru Pen-ek Ratanaruang o afectiune cu totul speciala,
probabil datorata oportunitatilor de a vedea mai toate filmele sale. Imi
lipseste din colectie "Last
Life in the Universe". Acum un an la DaKino am avut ocazia sa-l ascult
prezentindu-si micul medalion cinematografic care consista in "Ploy" (2007) si "6ixtynin9/Ruang talok 69" (1999).
Cu doi ani in urma, B-Est si-a sters multe dintre pacate aducind
"Invisible Waves" (2006). Imi doream foarte tare sa vad si "Transistor Love Story/Monrak Transistor"
(2001). Care m-a fermecat, a fost ca de obicei, la toate filmele lui, dragoste
la prima vedere. Intre paranteze fie spus, ceea ce ma lasa cu gura cascata in
ceea ce-l priveste pe Pen-ek este incredibila lui mobilitate si siguranta cu
care se misca in toate genurile cinematografice pe care uneori le si mixeaza cu
o gratie rar intilnita. "Ploy" este un hai sa-i spunem film d'auteur combinat cu pasaje
cintate, "6ixtynin9" este o comedie neagra, un fel de adaptare a
comediei negre british la realitatile tailandeze. "Invisible Waves"
este o combinatie de thriller si mister cu o vaga poveste de gangsteri.

