BJFF – “Shtikat Haarchion / A film unfinished” de Yael Hersonski

Même reconnue comme fanfaronnade et mensonge, la propagande n’en agit pas moins, pourvu qu’on ait le front de la propager sans état d’âme.

Victor Klemperer, LIT, la langue du III^e Reich

Cele mai sinistre povesti cu fantome nu ies din imaginatia scriitorilor, ci din culisele realitatii asa cum este ea consemnata adesea de istorie. Ceea ce ar trebui sa socheze este faptul ca gradina istoriei se lasa excavata cu dificultate, iar a vorbi despre adevarul istoric cu majuscula este de cele mai multe ori o activitate ce tine de domeniul interpretarii. Imi aduc aminte de unul dintre martorii lui Yves Teuland care povesteste despre refuzul intregii lumi (inclusiv a deportatilor si familiilor lor) de a accepta oroarea Holocaustului, cei care se incapatanau sa marturiseasca fiind inchisi in spitale psihiatrice.

Wikipedia

Cam asa sta treaba si cu “A Film Unfinished”, povestea cu final neasteptat al unei pelicule de propaganda din anii 40. A fost deci odata un film comandat de nazisti care a scapat teafar de distrugere, conservat fiind in arhivele Germaniei de Est. Cele cateva role de pelicula adapostesc secvente cotidiene filmate in ghetoul din Varsovia: strazile gem de lume, de cersetori scheletici si dame mai bine imbracate, de copii cu ochii stinsi de foame si de banchete animate in restaurante elegante, de locuinte comune, de apartamente elegante, de macelarii si bai publice, de fete anonime, siluete strambe sau fine pozand jenate unele alaturi de celelalte, diformitati staruitor fixate de aparatul de filmat. Ciudata putere are acesta din urma, de vreme ce ani de-a randuri aceste imagini au fost luate de bune ca reale descrieri  ale ghetoului. ”A Film Unfinished” povesteste descoperirea acum vreo 10 ani si mai bine a 30 de minute suplimentare de pelicula care dovedesc fara tagada caracterul contrafacut al filmarilor si orchestreaza amploarea manipularii.

Ce mai vedem la cinema - cateva repere

Sursa: Blogs - Ways of Seeing

Am tot vorbit despre proiectiile ocazionate de catre Gala filmului japonez din vara aceasta; ma gandeam azi dimineata cat de bine ar face organizatorul daca ar grupa aceste gale in jurul unei tematici anume, unui actor de referinta, unui cineast cu mai multe fatete cinematografice, unui an anume  in materie de pelicule reprezentative.

Cu riscul de a-mi atrage nemultumirea celui mai harnic si mai receptiv dintre spectatorii de cinema cati s-or perinda pe aici, nu ma lasa inima sa nu anunt alte cateva repere cinematografice de care se poate profita saptamana aceasta.

BJFF - Note de subsol: “Comme un juif en France” de Yves Jeuland

Sursa: BJFF

Se iau cateva puncte importante pe axa orizontala si unidirectionala a istoriei, considerandu-se ca moment T0 afacerea Dreyfus pana in momentul T1, care se situeaza arbitrar pe undeva prin 2003. La egala distanta intre inceput si sfarsit se marcheaza perioada guvernului de la Vichy, ghetto-izarea evreilor in Franta pétainista, episoadele Drancy si Vel d’Hiv. Pe axa verticala corespunzatoare se plaseaza cotele reactiei anti-semite. Variabilele pot include factori precum continutul propagandei antisemite, elementele din care este compus imaginarul rasist/rasial si antisemit, fragmente din discursuri politice de azi si de ieri cu pondere asupra imaginarului francez de speta nationalista. Diagrama rezuma cu succes continutul documentarului lui Yves Jeuland, “Comme un juif en France” (2007) proiectie inclusa in programul BJFF.

BJFF: Doi biografi indragostiti - Andrei Hrjanovski si Joann Sfar

A Room and a Half - Sursa: BJFF

Gainsbourg - Sursa: BJFF

Spectatorul fidel nu are cum sa nu fi remarcat aceasta evidenta, BJFF a inclus in program doua productii similare (si, o, cat de diferite) din gama biografiilor cinematografice fictionale. O fi la moda, conchide el, sa iei un artist ca muza (poet intr-un caz, muzician cu veleitati de desenator si de poet in celalalt) si sa-ti lasi imaginatia sa graviteze in jurul lui, soi de eranta sentimentala auto asumata. Rezultatul este, si intr-un caz si in celalatlt, un produs 100% fictional, un soi de biografie distorsionata de lentila caleidoscopica a cinema-ului. Cele doua pelicule adora sa se costumeze in “n” genuri si subgenuri cinematografice. Intra in joc tehnici ale filmului de animatie, secvente care tin de genul basmului feeric sau de comedia muzicala, tentative cartoonesti, alegorii ori bufonerii. Flashback-ul folosit din belsug are amploarea lui “a fost odata”. Sunt incluse mixaje ale imaginilor de arhiva adevarate cu false imagini de arhiva. Exista momente lirice, cantate sau declamate avand probabil ca scop reconstruirea voit fictionala si nostalgica a unei lumi care cu siguranta nu mai este.

BJFF - Note de subsol: “Amos Oz- The Nature of Dreams” de Yonathan si Masha Zur

Biopic or not biopic? Celebrare cinematografica a Autorului national sau discreta polarizare intre criticul turbulent si scriitorul mult mai discret?

Sursa: Yonathan & Masha Films

Jurnal de TIFF ziua 5 (3): "Saat Khoon Maaf"/ "7 Sins Forgiven" de Vishal Bhardwaj

Cum astazi cinematograful indian evolueaza galopant impartit fiind intre tipicariile bollywoodiene si o nemasurata sete de a spune povesti in cheie low budget, mi-am facut un obicei sa cercetez atent filmele made in India propuse de programele festivalurilor pentru ca de aici pot aparea surprize placute. Anul acesta, surpriza numarul unu a fost proiectul nenumit al lui Shrinivas Sunderrajan, iar pe locul doi s-a situat filmul lui Vishal Bhardwaj “7 Khoon Maaf”.

Sursa: Site oficial

Jurnal de TIFF - Bucuresti: "Skeletons" de Nick Whitfield

Ma incapatanez sa scriu despre “Skeletons” (2010), debutul cinematografic al lui Nick Whitfield din doua motive: se afla pe lista mea de prioritati TIFFesti ca singurul titlu notabil din categoria ”Umbre” si nu a putut fi inclus pe lista de urgente. L-am revazut la sala Elvira Popescu la retrospectiva bucuresteana TIFF in conditii mizerabile si totusi filmul m-a cucerit. Concluzia: daca, in ciuda sonorizarii ingrozitoare a salii, combinate cu lipsa unei subtitrari in limba de origine sau oricare alta de circulatie am reusit sa ma scufund in film fara probleme, “Skeletons” a meritat efortul. Prima mea impresie personala la iesirea din sala: iata un “Inception” very low budget in varianta comica, fara combinatorica arhitectonica generata de calculator si fara suparatorul numar de commando din ecuatia mult prea pretentioasa a lui Christopher Nolan.

Considerat a fi o “comedie supranaturala” sau “suprarealista” desteapta si minimalista, cu o neasteptata alura de“spiritualism victorian”, filmul a cucerit premiul Michael Powell pentru cea mai buna productie de film britanica din 2010 la Festivalul de Film de la Edinburgh.

Sursa: Hindilinked